Barbaria moderna
de Ioan Slavici
Cultura in intrega lume organica scote la iveala caracterele genului si reduce din ce in ce mai mult insusirile indi[vi]duale, care nu sunt, la urma urmelor, de cat anomalii resultate din o desvoltare defectuosa, deci niste degenerari in cel mai propriu inteles al cuvantului.
Cu cat mai intensiva e dar cultura, cu atat mai virtos ne regeneram si noi omenii, ca atat mai putin ne deosebim unii de altii, cu atat mai usor ne intelegem si mai mult ne iubim intre noi, cu atat mai covirsitor e in noi simtĕmêntul, ca sintem cu totii acela-si om intrupat in fel de fel de chipuri si ca durerile unuia sint ale tuturora si bucuriile tuturora sint ale fie-caruia.
Resultatul etic al culturei moderne e acest simtĕmênt, care in practica vietii se da pe fata ca purtare de grija a tuturorapentru binele fie-caruia.
Sint insa atat plante, cat si animale, pe care le socotim incultivabile, fiind-ca sint atat de degenerate in cat regenerarea lor e peste putita. Sint si omeni incultivabili, organisme atat de degenerate, in cat rěman zadarnice tote silintele de a le readuce la forma normala, starpituri de omeni, a carora fiinta nici cea mai staruitore purtare de grija n’o mai pote corecta.
Acesti omeni incultivabili sant barbarii moderni. Ei primesc formele culturale, dar rĕman inaccesibili pentru simtĕmêntul, care determina intregul mers al vietii nostre moderne, caci, desechilibrati fiind, ei nu se simmt omeni ca altii, ci numai indiviå i si numai de interese individuale pot fi determinati.
Avênd numai consciinta individuala, barbarul modern nu pote nici el, cum nu putea cel medieval, sa aiba simtĕmêntul de dignitate omeneasca si nu scie ce e rusinea, minte, se fataresce, inseala, despoie ori se tirĕsce, e las ori indrasnet, lingusitor ori insolent, bine-voitor ori nemilos, - dupa cum in impregiurarile date pote sa-si faca mai usor treburile.
Fie Englez ori Muscal, Evreu ori Maghiar, Armean, Grec ori Bulgar, turc ori Roman, fie bandit ori impĕrat, el nu e in stare sa-si dea sema, ca se injosesce si se pune ‘n rind cu fiarele sĕlbatice cand striga «Sa nu aveti mila !» caci el in alti omeni vede numai material de exploatare si pe dinsul numai egoismul, amorul propriu, vanitatea ori ambitiunea pote sa-l impinga la fapta. Intelege dar, ca omenii, cari au acela-si interes, sa faca causa comuna si sa se grupeze dupa profesiuni lege ori dupa nem, dar nu pote sa intelega indignatiunea de care sint cuprinsi omenii mai echilibrati cand vĕd, ca semenii lor sint despuiati si impinsi spre ruina morala si materiala. Rĕmasi ei de ei, barbarii acestia nu se pot intelege intre dinsii, isi sint unii altora nesuferiti si se mananca intre ei ca niste cani lihniti de fome. Se risipesc dar printre omenii mai normali, iar apoi se intovarasesc si formezaun fel de casta intemeiata pe identitatea intereselor individuale, - nu spre a se ajuta unul pe altul, ci ca lupii inhaitati, ori ca pirul in lumea vegetala, spre a se folosifie-care de cei-l-alti.
Ei nu pot sa-si dea sema de ce ne emotionam noi cand fiecaruia individual nu ni se face nici un rĕu. Durerea, pe care tu om in tota firea o simti cand semenul tĕu e lovit, in gandul barbarului e cu desĕvirsire nemotivata, si silintele nostre de a apĕra pe cei slabi si neajutorati pentru dinsul nu sint pornite din iubirea de omeni, pe care el numai in torie o scie, ci fie din egoism, fie din fanatism religios, fie din ura de rasa.
Asa ajungem, ca barbarii acestia sa ne sos[c]otesca pe noi barbari si sa sustina in virtutea iubirii de omeni pe cei mai neomenosi dintre exploatatorii ce s’au ivit vre-o data pe fata pamêntului.
Nu vorbesc de Evrei, nici de simbriasii lor, care tipa si ne injura pentru-ca staruim, ca cei tari sa ia mĕsuri pentru apĕrarea celor inca slabi, ci de Romanii desechilibrati, care nu sint in stare sa intelega, ca staruinta nostra e pornita din cea mai curata iubire de omeni.
Daca vre-un om, fie el Roman, Bulgar, Turc ori Evreu, se afla in miserie, noi il ajutam dupa putintele nostre; daca vre-un Roman ar voi sa jefuiasca pe un Evreu ori sa-l ciomagesca, noi am sari sa-l apĕram pe Evreul napastuit: ce trebue ore sa facem, cand Romanul se afla in miserie, cand el e jefuit, el napastuit? Iubirea de omeni nu cere ca sa-l ajutam si sa-l apĕram si pe el?
Romanul acesta e om al iubirii de ordine, blajin si muncitor, se multumesce cu putin, ba suporta tote cu indelungatarabdare si a dovedit cu prisos, ca e cu desĕvirsire capabil de desvoltare morala si intelectuala. Nu e numai cestiune de ambitiune nationala, ci tot odata si un intet[r]es general omenesc, ca un popor alcatuit din asemenea omeni sa se sporeasca, sa se ridice prin cultura si sa devie un factor hotaritor in cercul inriuririi lui firesci.
Ce trebue ore sa simtim noi, cand vedem, ca Romanii cu tota munca, pe care o sĕvarsesc cultivand pamantul cel mai manos al tarii lor, sint ruinati trupesce si economiceste!? Ce trebue sa simtim cand ii vedem istoviti si galbeni la fata si constatam, ca copii lor pier in lipsa de hrana si de suficienta purtare de grija!? Nu trebue ore sa ne intrebam, ce se fac rodele muncii lor si cum se risipesc bogatiile agonisite de dinsii!?
Ni-e destul sa ne uitam imprejurul nostru pentru ca sa ne incredintam, ca prea sint multi cei ce traesc pe nemuncite si in rasfatare din rodele muncii sĕvirsite de Romanii, cari pier in miserie. Niste barbari, lipsiti de simtimênt comun, niste ingrati, misei nevrednici de lumina sorelui am fi si noi, daca n’am pune umĕr la umĕr, ca sa-l ocrotim pe Roman si sa punem hotar exploatarii neomenose, care-l duce la peire.
Omeni sintem si-l iubim pe om fie el Turc, Maghiar ori Evreu, dar tocmai iubind pe omeni, trebue sa fim cuprinsi de viua repulsiune fata cu indiviå ii degenerati, cari nu iubescsi ei pe semenii lor si nu sporesc prin munca lor rodnica bogatiile tarii, ci isi petrec viata adunand in manile lor rodele muncii sĕvirsite de altii, ca prin ele sa si-i robesca cu atat mai virtos pe cei muncitori si cu inima curata.
Nu urim pe nimeni, dar tinem sa ne facem datoria fata cu parintii nostri, dandu-ne silinta de a feri pe nemul nostru de agricultori, care secamana [scarmana] pamintului si istovesc puterile muncitorilor lui, de mestesugari-carpaci, cari nu fac nimic cum se cade, de negutatori necinstiti si de speculanti neomenosi, cari turbura viata noastra comerciala si ne compromit creditul, de mijlocitori nerusinati, cari traesc prin ruinarea economica si morala a societatei in care se afla.
Voim sa fim omeni cinstiti si muncitori si ca cinstiti si muncitori sa fie toti cei ce tin sa traiasca impreuna cu noi.
Multi au fost si sint, omeni straini de nemul nostru, cari au venit in tara aceasta, ca sa traiasca mai usor decat acasa la dinsii, si toti s’au impartasit alaturea cu noi de rodele bine-cuvintatului pamint, pe care in vremurile grele numai Romanii l-au apĕrat; toti ne-au zapacit prin strainul lor fel de a vedea lucrurile, toti ne-au stricat obiceiurile bune, pe care le-am mostenit de la inteleptii nostri strabuni. Traind insa impreuna cu noi, mare parte dintre dinsii s’au facut omeni ca noi si au ajuns incetul cu incetul sa intelega, sa ia parte la bucurille si la durerile nostre si sa lucreze impreuna cu noi pentru ridicarea nemului romanesc. Pe acestia ii socotim de o potriva cu noi si-i iubim si stimam cum noi intre noi ne iubim si ne stimam.
Nu pe Evrei ii respingem, ci pe omenii desbracati de firea omeneasca, cari straini au fost si straini au rĕmas, pe hainii, cari nu sint in stare sa se iubesca si profita fie de nepriceperea, fie de slabiciunile, fie de strimtorarile nostre, ca sa ne ruineze si sa se faca stapani pe puterile nostre vii.
E destul de larga tara nostra pentru-ca sa ne incapa pe toti si destul de manos pamintul ei, ca tuturora sa ne dea hrana, daca muncim cu totii fie-care in felul lui si nu cauta unii sa traga miselesce bucata de la gura altora.
Acesta e ceea ce suferim, si barbarie in cel mai propriu inteles al cuvintului este sa sustii, sa sprijinesci, sa incuragiezi, sa nu combati pe fata si fara sfiala pe cei ce traesc din sĕul altora.
Daca omeni in intelesul cel bun al cuvintului sint asa numitii evreofilii, iar nu stirpituri de om, ei nu pe noi au sa ne ocaresca, ci trebue sa puna umĕr la umĕr, ca sa-i nobiliteze pe Evreii cei degenerati si sa faca din ei omeni ca toti omenii.
Barbaria moderna
Aceasta pagina a fost accesata de 3060 ori.
