Drumul in care am umblat - Podgoria Aradului
de Ioan Slavici
I. DRUMUL IN CARE AM UMBLAT
PODGORIA ARADULUI
Aradul se afla in campie, pe tarmul de la dreapta al Murasului; se vad insa bine de la Arad cele din urma dinspre dealurile revarsate din Carpati spre marele ses de la Tisa si de la Dunare, Podgoria ce se-ntinde de la Muras pana-n lunca Crisului Alb.
Pe subt aceste dealuri, la marginea sesului, sunt insirate unul langa altul zece sate infloritoare, toate romanesti, iar deasupra satelor, pe coastele inclinate spre meazazi, sunt vii ce dau vinuri bune, cele mai vestite la Minis, la Maderat si la Mocrea. Din jos de sate, pe ses, sunt ogoare manoase.
Cam pe la mijlocul Podgoriei, in culmea unui deal mai rasarit, se vad de la mari departari surpaturile unei vechi cetati de peatra, de unde ochiul strabate peste ses si peste lunca larga a Crisului pana-n zarea albastrie.
Maghiarii ii zis cetatii Vilagos, adica Luminoasa, iar romanii se folosesc de numele maghiar prefacut in Vilagas.
La poalele dealului, sub Vilagas, se-ntinde Siria, in limba maghiara tot Vilagos, cel mai mare si mai de frunte dintre satele din Podgorie, in care se afla judecatoria asa-zisa cercuala, unde se tine toate merucrile targ de saptamana, de doua ori pe an targ de tara si unde podgorenii isi au scaunul protopopesc si scoala capitala.
Siria mai e vestita si pentru ca acolo a capitulat la 13 august 1849 ostirea maghiara comandata de Arthur Gorgey in fata rusilor comandati de generalul Paskievici.
In castelul domnul de pamant Bohus se afla-n timpul copilariei mele masa pe care a fost subscris actul de capitulare, si data era sapata in o placa de argint din mijlocul mesei.
Fiind mai instariti, mai inaintati in cultura si mai sfatosi, podgorenii, aproape numai romani, se simt ei insisi, si sunt socotiti si de altii, cei mai de frunte dintre romanii din partea locului, iar fruntea fruntii, adeca cei mai de frunte dintre podgoreni, sunt sirienii.
Afara de podgoreni mai sunt pe acolo mureseni, campieni, criseni pe la izvoarele Crisului Alb, padureni prin Valea Crisului, luncani inspre ses si vidicani pe la izvoarele Crisului Negru.
Nu sunt insa nici sirienii, nici podgorenii, campienii si padurenii locuitori de bastina, caci nomenclatura satelor nu e deloc romaneasca. Radna, Minis, Cladova, GHioroc, Cuvin, Covasint, Siria, Galsa, Misca, Maderat, Pancota, Agrij, Araniag, Silinghia, Dund, Draus, Cernei, Cicarau, Mocrea n-au inteles in limba romaneasca.
Poporatiunea din zilele noastre e venita in partea locului dupa incheierea tractatului de la Carlovat, cand atat sesul, cat si Podogria erau pustii.
Indeosebi la Siria sunt si putini svabi, mai putini maghiari si-n timpul copilariei mele mai erau si slovaci adusi acolo de Bohus, care era si el slovac de la Ciaba.
Avand sa descriu lumea prin care am trecut, nu pot sa-ncept decat de aici, unde m-am nascut, unde mi-am petrecut copilaria si cea mai frumoasa parte a tinaretelor, unde au fost asezate temeliile vietii mele sufletesti. Cu nasterea se-ncepe numai viata trupeasca, cea sufleteasca e plamadita-ncetul cu incetul potrivit cu felul de a fi al acelora cu care ne petrecem zilele copilariei si ale tineretelor.
Drumul in care am umblat - Podgoria Aradului
Aceasta pagina a fost accesata de 1287 ori.
