Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 02
de Ioan Slavici
II.
Iubite amice,
Intre scolile de gospodarie casnica, pe care le-am vizitat cand cu calatoria noastra prin tari apusene, nu avea nici una atata largime ca cea de la Magurele, care avea laptarie, prasila de porci, curte de pasari, gradina de legume, pomat, vie si tot ceea ce se mai cere pentru
practica gospodariei casnice In toate amanuntele ei.
S-a Intamplat apoi ca doi oameni cumsecade, farmacistul Munteanu si medicul Emil Pop, au luat In arenda mosia Baneasa si-au Infiintat pe ea o laptarie model, care pune la Bucuresti In vanzare lapte sterilizat de cea mai buna calitate. Din nenorocire Insa, anul a fost secetos, nutretul s-a scumpit si astfel cei doi arendasi au ajuns In mare stramtoare, iar proprietarul
mosiei nu voia cu nici un pret sa-i pasuiasca. Falimentul era deci inevitabil. Mai Inainte de a li se fi pus sechestrul, ei au vandut ce-au putut din vacile lor, si unul dintre functionarii Academiei Romane a cumparat si el o vaca cu lapte si doua vitele mai mici de un an.
Vaca era folositoare, caci dadea peste 20 litri de lapte pe zi, dar cele doua vitele, desi foarte frumoase, rasa de Pinzgau curata, mai aveau sa fie hranite timp de trei ani cel putin pentru ca sa poata fi de vreun folos. Era deci foarte apropiat gandul de a le trimite la Magurele,
unde se hraneau alaturi cu celelalte vite din nutretul cosit fie din parc, fie din luminisurile zavoaielor.
Coconul Iancu Kalinderu, care tinea mult la Institutul Infiintat de dansul, venea des pe la Magurele. Fiind si administrator al domeniului Coroanei, se interesa si de gospodaria Institutului, care In Intelegere cu dansul si mai ales dupa Indrumari date de el fusese organizata. Era deci peste putinta ca el sa treaca cu vederea cele doua vitele frumoase.
Te Intreb: ce trebuie sa fac eu?
In mijlocul lumii In care ne aflam, oamenii mai cu minte decat mine ar fi tacut poate si ar fi lasat-o Incurcata. Eu eram Impins de firea mea sa spun adevarul.
"Frumoase vitele aveti!" - a ras coconul Iancu zambind si a mers mai departe fara ca sa lungeasca vorba.
Abia dupa masa, cand ne luam cafelele si era si sotia mea de fata, el si-a adus iar aminte de cele doua vitele.
"N-o sa va suparati daca va Incredintez ca domnul acela nu va este prieten" - a zis el.
"Nu mi-a fost, nu ne este si nici nu poate sa ne fie, caci prea e mare deosebirea sufleteasca Intre el si noi" - am raspuns eu. "El e Insa om de Incredere, oarecum mana dreapta a domnului Dimitrie Sturdza si e In interesul Institutului sa ni-l facem binevoitor."
"Ai multa dreptate", a zis coconul Iancu. "E un lucru fara de importanta: cele doua vitele se strecoara si ele pe langa celelalte vite, si eu sunt de parere ca era chestiune de tact chiar sa-i faci propunerea de a le trimite aici. Daca era Insa om corect si prieten al D-voastre, el nu primea. Acesta e numai un mic Inceput. Maine urmeaza alta, poimaine iar alta si asa mai
departe. La Academie sunt apoi multi functionari si n-are sa te mire daca toti apuca pe acelasi drum. D-voastre aveti aici vie, pomi, gradina de legume, curte de pasari, laptarie, la care scoateti unt si branza, taiati porci si scoateti sunci, slanina, costita si muschi afumati, aveti atelier In care se lucreaza frumos."
"N-avem, domnule Kalinderu, destul pentru noi", l-am Intrerupt eu, "si e un hotar peste care nu se trece."
"Nu ma Indoiesc!" - a Intampinat el. "Sunt Incredintat ca n-o sa trageti de la gura celor de aici pentru ca sa le faceti parte celor de acolo. Tocmai de aceea Insa va luati la harta cu dansii, va faceti o multime de neplaceri si va luptati cu greutati care ne fac si noua bataie de cap. Academia are mosii date-n arenda si case Inchiriate, tipareste carti si face fel de fel de cheltuieli. Stim noi cum avem sa stam pretutindeni de paza. Eu In tot cazul va sfatuiesc sa nu va faceti o parere gresita ca la mijloc e Incredere."
Dupa cele spuse de dansul, D. A. Sturdza facuse, ca om politic, si unele lucruri pe care n-ar fi trebuit sa le faca si se folosise pentru ceasta de unii dintre functionarii de la Academie, care acum Il terorizau scapand vorbele: "Multe stiu eu!" Kalinderu statea mereu la panda si se lupta fara de curmare ca sa-i tina In frau pe oamenii acestia si sa scape si pe Sturdza de staruintele lor.
Sunt foarte interesante amanuntele acestei lupte, si ele arunca o lumina vie asupra timpului In care s-au desfasurat. Eu Insa nu pot sa starui asupra lor. Ma marginesc a-ti spune ca mi-a fost trimis portar la Magurele un oarecare Ilie Popescu, agentul de politie care de obicei Insotea pe Regele Carol I cand iesea pe jos la plimbare, deci un om deprins a se uita bine, ca sa vada tot ceea ce se petrece In jurul lui.
Eu l-am facut In acelasi timp si un fel de intendent, ca sa le poata vedea cu atat mai bine toate.
Noi aveam la Magurele nevoie de grau pentru paine, de carne, de ale bacaniei, de lemne, de
petrol, de stofe pentru Imbracamintea elevelor si de fel de fel de alte lucruri, cum sunt Incaltamintea si toate cele de la librarie.
Cel mai comod lucru ar fi fost sa cerem acestea de la Academie, care le procura si ni le trimitea. Am facut Insa constatarea ca negustorii ne dau un rabat de zece la suta, daca cumparam noi Insine.
Obiceiul pamantului era, ce-i drept, ca ni se dadea contul pentru suma Intreaga, dar dupa ce-l achitam, ni se restituiau zece la suta. Eu am staruit Insa ca si cele zece la suta sa fie scazute din cont ori sa ni se socoteasca cele cumparate cu zece la suta mai ieftin. Era deci lucru cu minte ca portarul intendent sa cumpere, iar conturile sa le achit eu.
Dupa ce a iesit prima serie de absolvente, am desfiintat posturile de bucatarese si de chelnarita si atat la bucatarie, cat si la camara faceau practica elevele, care Inregistrau tot ceea ce intra In camara precum si tot ceea ce iesea din ea.
Coconul Iancu putea sa fie linistit.
Toate cele cumparate, precum si toate cele iesite din gospodaria Institutului erau Inregistrate de eleve si, chiar si daca am fi voit, n-am fi putut sa le facem parte "altora" fara de stirea elevelor, care treceau In registre si tot ceea ce se lua din camara.
Mai era apoi si altceva.
Facandu-le Regelui si Reginei dare de seama despre mersul Institutului, am spus, Intre altele, si ca mai multe dintre eleve, Intorcandu-se dupa vacanta In scoala, erau cu desavarsire zapacite, Incat a trebuit sa treaca saptamani, ba chiar luni de zile, pentru ca sa-si vina In fire.
"E cea mai primejdioasa varsta - a zis Regele - mai ales In tara noastra, unde nu e Indestulatoare priveghere asupra tinerimii."
"Eu - a adaugat Regina - sunt de parerea ca Academia ar trebui sa nu le dea elevelor voia de a petrece vacantele In familie. Tocmai In timpul lunilor de vara fac mai bine practica In ale gospodariei."
"Foarte greu! - a Intampinat Regele. - Lasa ca toate scolile au vacante si ca In timpul vacantelor se fac economii Insemnate, dar au si profesoarele dreptul de a se recrea dupa zece luni de lucrare Intinsa."
Deoarece Regina cu toate acestea staruia, am spus ca voi face raport In chestiunea aceasta.
"Nu! - a zis Regele. - Dumneata raport sa nu faci. Sa vorbesti cu amicul nostru Kalinderu, care va vorbi cu domnul Sturdza. Raportul Il vei face numai daca ti se va cere."
Asa am facut nu numai In chestiunea aceasta, ci totdeauna. Nimic de capul meu n-am Inceput si niciodata n-am cerut de la "Academie" nimic fara sa fi luat mai Inainte Intelegere fie cu D. Sturdza, fie mai ales cu coconul Iancu, omul totdeauna doritor de binefaceri.
Mai fiind pe deasupra si iubirea elevelor, care le faceau toate In Institut, nici cei mai priceputi oameni nu puteau s-o scoata tot atat de bine ca noi si, dupa plecarea noastra de la Magurele, toate au mers din bine In rau si din rau In mai rau.
Eu te rog sa faci o singura comparatie, care se poate exprima In cifre.
Anul scolar 1907-l908 a fost cel din urma dintre cei patrusprezece In care Institutul a stat sub conducerea noastra. Erau sase clase, cinci de studii si ai saselea an de practica. Timp de noua ani, pana la 1916-l917, cand erau numai cinci clase, cheltuielile s-au sporit cu aproape 80%.
1907-1908
Personal didactic 23. 700 lei
Servitori 10.500 lei
Mancare 27.400 lei
Iluminat 960 lei
Incalzit 9.000 lei
Curte, grajd si reparatii 3.200 lei
Atelier si spalatorie 1.518 lei
Instalatie 1.430 lei
Imbracaminte 5.332 lei
Carti si tiparituri 1.300 lei
Diverse 3.252 lei
Medicamente si dentist -
Campul si parcul -
Excursii -
______________
Total: 87.332 lei
1915-1916
Personal didactic 53. 010 lei
Servitori -
Mancare 37.159 lei
Iluminat 17.000 lei
Incalzit -
Curte, grajd si reparatii 11.318 lei
Atelier si spalatorie 1.360 lei
Instalatie 7.080 lei
Imbracaminte 8.720 lei
Carti si tiparituri 3.000 lei
Diverse 1.650 lei
Medicamente si dentist 1.200 lei
Campul si parcul 3.400 lei
Excursii 500 lei
______________
Total: 145.397 lei
1916-1917
Personal didactic 54. 010 lei
Servitori -
Mancare 37.164 lei
Iluminat 17.500 lei
Incalzit -
Curte, grajd si reparatii 10.693 lei
Atelier si spalatorie 2.260 lei
Instalatie 8.030 lei
Imbracaminte 11.710 lei
Carti si tiparituri 3.000 lei
Diverse 1.650 lei
Medicamente si dentist 2.500 lei
Campul si parcul 4.800 lei
Excursii 500 lei
______________
Total: 153.822 lei
In bugetul de la 1907 - l908 cele prevazute pentru medicamente, dentist, camp, parc si excursii sunt cuprinse In cele 3.252 lei la "diverse".
Mira-te-ai cate poate sa nascoceasca omul stapanit de rele Indemnuri si iar te-ai mira dacati-as spune cum s-au adeverit prevederile coconului Iancu si cum a trebuit sa tinem piept mai cu unul, mai cu altul dintre cei ce se socoteau stapani la Academie. Toate silintele lor au ramas Insa zadarnice cata vreme coconul Mitita si coconul Iancu tineau sa nu se jigneasca
unul pe altul. La 1906 Insa coconul Iancu a Inceput sa faca si ceea ce prea bine stia ca nu Ii este coconului Mitita pe plac.
Liberalii erau adica porniti spre razvratire pentru ca Regele Carol I Isi serba jubileul fara ca sa-i fi chemat pe dansii la putere, si coconul Mitita, care era seful partidului liberal si om zacas, daca nu chiar sectar, nu voia sa stie nimic de expozitia pusa de conservatori la cale.
Cu totul altfel vedea lucrurile coconul Iancu, care era cap mai bine cumpanit si mai deschis, iar eu nu puteam decat sa-i dau dreptate. Era peste putinta ca Institutul Ioan Otetelesanu sa nu ia parte la expozitie, si am facut o multime de lucruri fara ca sa mai tinem seama daca se supara ori nu coconul Mitita.
Vazandu-l ca se supara, oamenii sai de la Academie au Inceput lupta contra urgisitului grec, deci si contra mea, ingratul, care s-a facut "unealta" a "Fanariotului".
Daca-mi da bunul Dumnezeu viata si sanatate, Iti voi face Impartasiri despre amanunte foarte interesante din lupta aceasta. Deocamdata afla numai ca-n timpul discutiilor pe care le-am avut In cateva randuri noi trei s-au ivit primele semne ale bolii nervoase de care era cuprins D. Sturdza si ca-n timpul expozitiei jubiliare au Inceput unii dintre liberali, Intre care si tanarul I. Bratianu, sa lucreze prin dosul sefului In Intelegere cu agentii Angliei.
Au urmat rascoalele taranesti, care Inca In toamna anului 1906 au fost pregatite printr-un fel de rezistenta pasiva a taranimii. La Magurele viata era din ce In ce mai nesuferita; pe langa toate celelalte, de la Academie se lucra spre a ne ridica In cap personalul didactic, ba chiar si elevele.
Urmeaza lovitura hotaratoare.
Neamul Romanesc publica In numarul de la 15 Iulie 1907 (pag. 322), sub titlul Semne bune de dincolo, un articol In care, Intre altele, se zice:
"Si romanii din Ungaria... prea mult s-au Inchis In rosturile lor, prea Increzator s-au rezemat pe puterile lor, prea neglijent au tratat de un timp, In avantul activismului eroic, aceasta Romanie de la care, cum Imi spunea unul mare printre tineri, "s-au Incredintat ca nu mai au
nimic de asteptat"."
Deoarece vorba aceasta mi se zisese si mie, i-am adresat profesorului N. Iorga, autorul articolului, o scrisoare In care arat de ce adica nu mai au romanii de dincolo ce sa astepte de la fratii lor din Romania. El mi-a raspuns staruind sa-i dau voie sa publice scrisoarea mea, caci interesul public cere aceasta.
Precum ma stii, vei Intelege ca nu puteam sa-i raspund decat ca ceea ce i-am spus lui sunt gata sa spun si-n fata lumii.
In numarul de la 29 Iulie 1907 (pag. 385) au fost deci publicate urmatoarele scrisori:
Iubite amice,
Sunt acum douazeci si mai bine de ani de cand In toiul unei lupte culturale pe cat de vii, pe atat de grele, am grait Intaia oara vorba ca soarele pentru toti romanii la Bucuresti rasare. Am fost dar si eu dureros atins cand am citit In numarul de la 15 Iulie a. c. vorbele: "s-au
Incredintat ca nu mai au nimic de asteptat". Durerea mi-e Insa mare mai ales pentru ca sunt nevoit a-i da dreptate celui ce ti-a facut marturisirea aceasta.
Sunt si eu "de dincolo" si-mi cunosc fratii cum numai putini Ii vor fi cunoscand, iar aici am venit om facut, Incat nu am putut sa ma asimilez luand obiceiurile, apucaturile si felul de a
vedea al oamenilor cu care traiesc aici, ci am ramas tot "mocan", om mai mult ori mai putin nesuferit pentru cei subtiati prin "civilizatie". Sunt dar cuprins si eu de simtamantul ca nu mai au fratii mei ramasi acasa ce sa astepte de la Romania, pe care atat de mult o iubesc. Ceea ce au fost nevoiti sa vada cu ocazia expozitiei i-a Intristat, iar faptele petrecute asta primavara i-au Instrainat de Romania.
Dumneata si eu suntem oameni care pot sa se Inteleaga Intre dansii si nu avem decat sa judecam In toata linistea pentru ca sa ne dam seama ca au romanii cuvinte de a se Intrista cand vad cele ce se petrec In Romania si ca Indeosebi In ceea ce priveste viata culturala romanii din Imparatia habsburgica sunt mai presus de fratii lor din Romania.
Daca e vorba de cultura fizica, In Romania marile mase ale poporului degenereaza In urma mizeriei In care se zbat, iar patura superpusa, cum Ii zicea Eminescu, e istovita de desfrau. Dumneata stii ca nu-i asa nici In Ardeal, nici In Tara Ungureasca, nici In Banat, nici In Bucovina - decat In unele tinuturi coplesite de evrei.
Daca e vorba de cultura economica, In Romania sateanul munceste In sec, iar boierii fac ceea ce nemtii numesc "Raubwirtschaft", storc si pamantul, si pe muncitorii lui, si tara Intreaga e paraginita. Hainele croite dupa cele mai noi jurnale, trasurile cu cauciuc, automobilele, palatele zidite fara gust, mobile Ingramadite In ele si desfraul sec nu sunt cultura economica. N-au romanii de dincolo ce sa Invete de la fratii lor de aici si sa-i si
fereasca Dumnezeu sa n-ajunga In starea In care se afla azi acestia.
Daca e vorba de cultura morala, sa ne Inchidem ochii, ca sa nu vedem ceea ce se petrece si se tolereaza In Romania, unde nu mai e nimic sfant si omul cumsecade e fie nesuferit, fie dispretuit. Ai dori dumneata ca fratii dumitale din Ardeal, cei din Banat, cei din Tara Ungureasca ori cei din Bucovina sa ajunga si ei In starea In care se afla cei din Romania?
Eu sunt sigur ca nu ai vrea si trec Inainte.
Daca e vorba de cultura religioasa, la care eu atat de mult tin, ma marginesc a-ti face marturisirea ca ma tem sa ma duc si sa-mi duc copiii la biserica aici, unde toate cele sfinte sunt luate In bataie de joc, preotii sunt niste slugi nemernice, iar arhiereii au ajuns unelte ale
unor oameni Instrainati de legea parintilor nostri.
Numai In ceea ce priveste cultura intelectuala, Romania e, parca, mai presus de celelalte parti ale poporului roman. Aici se Invata mai mult, se scrie mai mult, se fac multe lectii, se tin multe conferinte, se rostesc multe discursuri, e o viata intelectuala mereu agitata. Noi Insa nu
avem sa fim amagiti de aparente. Masura cea dreapta a culturii e importanta ce i se da valorii adevarate, consideratia, stima si iubirea de care se bucura omul superior fie ca inteligenta, fie ca stiinta, fie ca destoinicie In materie de arta, iar In Romania superioritatea nu pretuieste nimic, daca nu e pusa In serviciul cuiva. Sluga trebuie sa fii daca vrei sa tina
lumea seama de tine. E indiferent daca ridici ori nu nivelul moral si intelectual al societatii prin lucrarea ta: lucrul de capetenie e sa servesti pe un om ori pe o tovarasie de oameni; fiecare e pretuit dupa folosul practic al lucrarii ce savarseste. Tocmai oamenii ca dumneata
trebuie sa simta aceasta In fiecare clipa a vietii lor.
E cu toate acestea adevarat si azi ca soarele pentru toti romanii la Bucuresti rasare. Daca lumina e aici, se lumineaza pretutindeni unde traiesc romani, iar daca e Intuneric, se Intuneca pretutindeni. Toti de pretutindeni avem dar sa dam ceea ce e mai bun In sufletele
noastre nu ca sa propagam cultura din Romania, ci sa combatem duhul cel rau de care e stapanita azi Romania.
Oameni cu judecata dreapta au fost aceea dintre fratii nostri de dincolo, care s-au Incredintat ca de la Romania "nu mai au nimic de asteptat". Ei trebuiau Insa sa mai Inteleaga si ca au datorii fata de Romania, ca Romania asteapta de la dansii sa-i spuna In fiecare zi de ce anume nu mai au nimic de asteptat de la dansa, ca trebuie sa aiba inima deschisa si sa
spuna In fiecare zi fara de Inconjur si cu toata hotararea care sunt relele pe care le vad la fratii lor de aici.
Eu le-am spus aceasta; mai spune-le-o si dumneata ca sa se Imbarbateze.
Salutari fratesti.
Magurele, 20 Iulie, 1907.
Ioan Slavici
Draga domnule Slavici,
Iti multumesc pentru frumoasa scrisoare. Nu e nimic din ce se cuprinde In ea pe care, cu aceeasi durere ca dumneata, nu l-as iscali si eu. Zilnic Imi dau mai mult seama In ce spurcat noroi si spre ce strasnica prapastie se duce, zbatandu-se, aceasta tara! Doar de la tinerii ce se ridica Intr-un anumit mediu scolar, cultural si mai ales literar daca astept ceva.
Dar si asa nu stiu ce viata vor avea copiii mei.
Iata Insa de ce mi-e necaz pe cei de dincolo, adica pe cati din ei vorbesc, scriu si conduc. Ei nu vor sa Inteleaga - si unii nu pot - un lucru: ca viata romanilor de pretutindeni, oricat de deosebita ar fi ea, e menita sa aiba acelasi viitor, rezemat pe dezvoltarea si Imbratisarea unei anumite culturi si pe crearea unei solidaritati nationale, ca soarta acestei culturi si putinta acestei solidaritati militante sunt a se hotarI aici, fiindca aici, In orice maini ar fi, e steagul si, oricat de slab ar fi, e grosul armatei.
Pieirea Romaniei Inseamna, evident, sfarsitul romanismului, fiindca de soarta noastra nu se intereseaza frati apropiati si puternici cum e cazul pentru semintiile slave. Insa, ori Romania va fi cum o doresti dumneata si cum o doresc eu, ori va pieri In felul cel mai rusinos, sistem lesesc, prin dezbinarea sociala, prin luxul de sus - evaporare superficiala - si prin eroziunea temeliilor, lasarea In saracie, Intuneric si disperare a claselor de jos. Cum zici si dumneata, cand se da o astfel de lupta, cei de dincolo nu ne pot lasa fara sprijinul lor moral, care Inseamna mare, foarte mare lucru, caci vorba lor vine ca o judecata nepartinitoare, dar miscata, a posteritatii. Acest sprijin sa ni-l dea noua care, In alte Imprejurari In ale noastre, le-am putea da atata. Lasa pacatele noastre aici, dar sa ne ajute a le distruge - pentru noi si pentru ei.
De ce nu vor? E asa de dulce cutare mic ajutor primit de la unul si altul, asa de placut cutare compliment al lui Tache Ionescu, asa de temut cutare gest al lui Dim. Sturdza, Incat prin tacerea si indiferenta lor, ei sa fie, de fapt, de partea politicienilor, a lui Goliat grozavul, fata de care nu stiu daca vom avea soarta lui David. Asa a facut Barit si toti cei mari ai lor fata de starile de lucruri din Principate?
Ceea ce am zis noi, prof. Iorga si eu, gandeau multi, Intre care chiar si coconul Mitita Insusi. Una e Insa s-o gandesti si alta s-o si spui In gura mare, ca toti s-o auda. Tinerimea liberala, marii vinovati au sarit In picioare ca arsi cu fierul rosu, si coconul Mitita, care pe langa toate
celelalte mai era si sef al partidului liberal, ba chiar ministru presedinte, a fost nevoit sa arate ca nu sufera ca un subaltern al sau sa-si permita luxul de a spune fara de Inconjur ceea ce simte si gandeste despre pacatele "paturii superpuse". Chiar si unii dintre binevoitorii mei Isi dadeau silinta sa ma Incredinteze ca, date fiind legaturile mele si pozitia In care ma aflam, nu aveam sa-mi dau Invoirea pentru publicarea scrisorii, iar coconul Iancu staruia cu tot dinadinsul ca din dragoste catre copiii mei si In interesul Institutului nu numai sa tac, ci sa ma
si dezic.
I-am raspuns ca nu-mi este iertat ca de dragul copiilor mei sa fac ceea ce In gandul meu este o miselie pentru care toata viata mi-as face mustrari, iar pentru Institut e rau daca plec, dar, poate, Inca mai rau, daca sotia mea si eu ramanem si-l conducem In lupta cu cei ce-si dau silinta sa-mi ridice In cap personalul didactic, slugile, pana chiar si elevele.
Am plecat deci la sfarsitul anului scolar.
Am sa-ti mai spun ca sotia mea, dupa ce jertfise patrusprezece din cei mai frumosi ani ai vietii sale, s-a ales cu o gratificatie de 10.000 L. si cu nadejdea de a primi o pensie de 75 L., pe luna dupa ce va fi Implinit varsta de 58 de ani.
Lupta contra lui Ioan Kalinderu s-a urmat cu Inca mai mare Inversunare, Incat pentru noi era o chestiune de bun simt sa stam la o parte pentru ca sa nu se mai poata zice ca din rautate ori din porniri de razbunare zgandarim. Cu toate acestea nu se poate Inchipui infamie de care cei de la Academie nu s-au folosit spre a face ca lumea sa creada ca la Magurele s-au
petrecut fel de fel de lucruri grave, In urma carora nu i-a ramas Academiei decat sa ne departeze de acolo.
Omul care mai bine decat oricine stia ce s-a petrecut si ce nu s-a petrecut la Magurele si de ce anume am fost departat eu de acolo era fara Indoiala Ioan Kalinderu. Sotia mea i-a adresat deci o scrisoare, In care l-a rugat sa-i spuna daca e ori nu adevarat ceea ce unii dintre functionarii Academiei Romane le soptesc la ureche celor ce voiesc sa-i asculte.
Ea a primit urmatorul raspuns:
21 Ianuarie 1909
Onorata doamna,
Am primit scrisoarea dumneavoastra. N-am putut raspunde Insa mai curand fiindca am lipsit cateva zile din Bucuresti pentru a ma linisti putin de suferintele atat familiale, cat si de alta natura, de care am fost Incercat anul trecut.
Am fost si eu mahnit de plecarea dumneavoastra de la Magurele. Dar va pot afirma In toata constiinta ca pe cand eu v-am fost sincer, devotat si am facut tot ce-am putut, dumneavoastra care aveati tot interesul a ramane la institut nu mi-ati dat nici un ajutor si n-ati tinut seama de recomandarile pe care vi le faceam tocmai pentru a preIntampina deznodamantul.
In asemenea Imprejurari a trebuit sa vad silintele mele zadarnice si natural sa convin la hotararea luata de Academie.
Tot ce am mai putut face a fost sa caut a obtine cat mai mult pentru dumneavoastra (era vorba de cele 10.000 lei gratificatie). Nici azi
nu ma dau Inapoi, daca credeti ca va pot fi folositor, desi am regretat ca de la plecarea dumneavoastra nu mi-ati dat nici un semn de viata, poate fiindca nu mai voiti a fi In relatii cu mine (era chestiune de bun simt s-o facem).
Fiindca mi-ati scris, va mai pot comunica ca eu n-am nici o cunostinta de Inscenarile la care faceti aluzie. La mine n-a venit nimeni de la institut sau din alta parte sa defaimeze sau sa Incerce macar a Ingana vreo insinuare, iar cat pentru unele greutati, despre care mi-ati pomenit alta data ca le-ati avut din cauza relatiilor domnului Slavici cu vechii sai amici (e vorba de I. Bianu si tovarasii sai, care in cele din urma au reusit sa-l alunge si pe el de la Academie si de la Magurele. De aici inainte nu mai aveam cuvinte de a nu fi in relatii cu dansul), de acestea nu puteam fi eu responsabil.
Va doresc, doamna, dumneavoastra si Intregii familii, tot binele si va rog a primi Incredintarea consideratiei ce va pastrez.
I. Kalinderu
Te rog acum sa-ti aduci aminte de cele cuprinse In scrisoarea ce mi-a adresat T. Maiorescu la 8/20 Aprilie 1874 si-mi vei da dreptate, daca-ti spun ca tot oamenii cu care m-am luptat la Putna m-au silit si sa plec de la Magurele, iar de la Magurele drumul ma ducea drept la Fortul Domnesti, la Luvru, la Hotel Modern si la Vacaresti.
Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 01
Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 01
Inchisorile mele - La Vat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 03
Inchisorile mele - La Domnesti - 01
Inchisorile mele - La Domnesti - 02
Inchisorile mele - La Domnesti - 03
Inchisorile mele - La Luvru - 01
Inchisorile mele - La Luvru - 02
Inchisorile mele - La Luvru - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 01
Inchisorile mele - La Vacaresti - 02
Inchisorile mele - La Vacaresti - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 04
Inchisorile mele - La Vacaresti - 05
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 01
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 02
Inchisorile mele - Procesul Ziaristilor - Incheiere
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 01
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 02
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 03
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 04
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 05
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 06
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 07
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 08
Inchisorile mele - Om intre oameni - 01
Inchisorile mele - Om intre oameni - 02
Inchisorile mele - Om intre oameni - 03
Aceasta pagina a fost accesata de 2377 ori.
