Inchisorile mele - La Vat - 02
de Ioan Slavici
II.
Iubite amice,
Imi vine sa-ti aduc aminte de vorba "Fa-ma, mama, cu noroc si apoi m-arunca-n foc".
S-a nimerit adica, norocul meu, ca director al penitenciarului din Vat era domnul Kovacs, un om acum batran, care a stat si el, cand cu revolutia de la 1848, timp de vreo opt ani In temnita si astfel cunostea din propria lui intuitie amarul zilelor traite la "racoare".
Afland ca a venit la Vat si sotia mea Impreuna cu copilul nostru, el dadea cu socoteala ca mi s-a croit o prea aspra pedeapsa si ma socotea vinovat de a fi pierdut din vedere ca sotia mea, desi nevinovata, are sa sufere de pe urma faptei mele chiar mai mult decat mine Insumi.
Nu era tocmai asa.
In adevar, redactorul raspunzator de atunci al Tribunei primise raspunderea pentru articolul "incriminat", ba se declarase chiar autor si procesul nu fusese pornit contra mea. Se stia Insa ca In adevar eu scrisesem articolul si mai ales adversarii romani ai Tribunei o spuneau aceasta cu multa staruinta. Tinand deci seama de efectele morale ale procesului, noi amandoi, adica nu numai eu, ci si sotia mea, nu puteam sa ne Impacam cu gandul ca altul
sa sufere pedeapsa pentru fapta savarsita de mine. M-am dus dar la judecatorul de instructie si am marturisit ca eu sunt autorul articolului incriminat.
Am facut aceasta cu toate ca tovarasii mei de lupta ma rugau sa n-o fac, caci fara mine Tribuna n-o sa poata merge Inainte, am facut-o cu toate ca comitetul societatii care edita Tribuna a declarat ca n-o sa-mi poata plati onorariul pe timpul cat voi sta In temnita.
Domnul Kovacs, desi maghiar neaos, era viu atins de lamuririle ce i-am dat si m-a Incredintat ca se simte dator a priveghea ca nimeni sa nu supere familia mea In timpul pe care va fi nevoita sa-l petreaca la Vat.
Mai era apoi si ca domnul Kovacs nu putea sa uite ca la 13 August 1849 ostirile maghiare au capitulat la Siria In fata generalului rusesc Paschievici. N-o uitam aceasta nici eu, sirianul de bastina, si daca el nu putea sa-i ierte pe rusi, eu nu-i iertam pe maghiarii care nu voiau sa
Inteleaga ca aliatii lor firesti contra rusilor sunt romanii, care n-au nici ei dusman mai primejdios de cum le sunt slavii, de care sunt Inconjurati din toate partile.
Ne-am facut, batranul acela si eu, chiar de la Inceput prieteni buni si am petrecut, pe cat ne iertau Imprejurarile, ore placute Impreuna.
Il interesau, Intre altele, si documentele istorice care se publicau sub Ingrijirea mea si nu-mi aduc aminte sa fi primit vreodata de la tipografia Socec et Comp. corecturi In care documentele scrise In limba maghiara, In cea germana ori In cea latineasca sa nu fi fost corectate In trecerea lor prin cancelaria directiunii, Incat eu aveam sa le fac numai revizuirea.
Se mai interesa si de viata mea sufleteasca, tinea mereu sa stie cum Imi petrec timpul, ce lucrez, si nu era carte fie maghiara, fie nemteasca, pe care nu mi-o trimitea si mie, daca Ii placea lui. Avea slabiciune pentru stiintele naturale, botanica, zoologie, In genere fiziologie si fizica, ramuri de stiinta asupra carora m-am dumirit si eu In timpul petrecut la Vat, cand am
scris putin, dar am Invatat multe citind.
Penitenciarul se afla pe tarmul Dunarii, In mijlocul careia se Intinde o insula acoperita de zavoaie cu luminisuri. Cateodata, fund ziua frumoasa, treceam Insotit de gardian In penitenciar si prin penitenciar la marginea Dunarii, unde ma astepta sotia mea cu copilul si cu servitoarea. Ma urcam apoi Intr-o luntrita si doi vaslasi ne treceau pe insula, unde petreceam pana pe Inserate In toata libertatea.
Nu era aceasta un fel de "favor", de care mi se facea numai mie parte, ci o usurare de care se bucurau si altii dintre cei osanditi a sta timp mai Indelungat In temnita, caci pedeapsa nu era croita In vederea ruinei trupesti si sufletesti, nici mai ales spre a-l demoraliza pe cel osandit facandu-l mai vartos dusman al societatii.
Au urmat Insa posomoratele zile de toamna si geroasele zile de iarna, pe care eram nevoit a le petrece In iatacul meu stramt, si viata Imi era cu atat mai grea, cu cat sotia mea se afla In stare binecuvantata. Cu cat mai mult se apropia timpul nasterii, cu atat mai chinuit eram de Ingrijorare si de temeri.
I-am spus aceasta directorului. El si-a exprimat via parere de rau ca nu are caderea de a-mi da voie sa petrec timpul lehuziei la patul sotiei mele, si m-a sfatuit sa ma adresez la ministrul de interne, care dupa parerea lui avea sa-mi dea voie.
Eu nu puteam sa fac aceasta cata vreme nu eram sigur ca ministrul, atunci Coloman Tisza, In adevar Imi va da voie.
E lipsa nu numai de demnitate, ci si de bun simt sa ceri de la cineva ceea ce nu poate ori chiar nu voieste sa-ti dea.
Directorul s-a dus deci la Budapesta, a trecut pe la minister si a luat cuvenitele informatii, apoi mi-a spus sa dau cererea, ceea ce am si facut.
Drept raspuns directia a primit ordin telegrafic ca medicul penitenciarului sa viziteze fara Intarziere pe sotia mea si sa o aiba sub Ingrijirea sa tot timpul cat va fi nevoie de aceasta, iar cand el va crede de cuviinta, fie ziua, fie noapte, eu sa fiu pus In libertate si liber sa raman In tot timpul lehuziei.
Asa s-au si petrecut lucrurile. Timp de doua saptamani m-am bucurat de libertate deplina, am stat In familia mea si-am umblat In treburile casei fara ca sa fiu Insotit de vreun agent ori sa fiu pus In orice fel sub paza politiala, iar dupa doua saptamani s-a facut botezul copilului, la care au asistat vreo douazeci dintre tinerii de la Universitatea din Budapesta, apoi m-am Intors iar In ietacelul In care aveam sa mai stau vreo sase luni de zile.
Se cuvine, iubite amice, sa-ti mai spun ca eu am iesit din Inchisoare In noaptea zilei de Boboteaza, deci In ziua de Sf. Ioan. Am primit de ziua aceasta cateva sute de depese cu mii de subscrieri: toate mi-au fost trimise acasa. Mi-a trimis generalul Traian Doda un tap de caprioara; l-am primit. Am mai primit cativa curcani, cateva gaste, costite afumate, muschi de purcel, un butoias din vestitul vin de Maderat, alt butoias din Inca mai vestitul vin de Minis. Mai traiesc Inca multi dintre cei ce cand cu botezul s-au Impartasit din toate aceste bunatati.
Nu era Insa, asa se vede, nici acesta un fel de "favor", caci la sfarsitul anului, cand ma pregateam sa ies din temnita, am primit din partea directiunii Instiintarea ca dupa dispozitiile luate de minister mai am sa stau Inchis timp de doua saptamani, pe care cand cu norocul din familia mea le-am petrecut In libertate.
Asa s-a Intamplat ca eu am platit In Inchisoarea de la Vat chiria pentru un an si doua saptamani pentru ca nu cumva statul ungar sa ramana In paguba.
Ma vei Intelege, iubite amice, si ma vei si crede, daca-ti spun, ca aceste doua saptamani au fost pentru mine cea mai nesuferita parte a pedepsei prin care am avut sa-mi ispasesc pacatul gazetaresc.
Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 01
Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 01
Inchisorile mele - La Vat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 03
Inchisorile mele - La Domnesti - 01
Inchisorile mele - La Domnesti - 02
Inchisorile mele - La Domnesti - 03
Inchisorile mele - La Luvru - 01
Inchisorile mele - La Luvru - 02
Inchisorile mele - La Luvru - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 01
Inchisorile mele - La Vacaresti - 02
Inchisorile mele - La Vacaresti - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 04
Inchisorile mele - La Vacaresti - 05
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 01
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 02
Inchisorile mele - Procesul Ziaristilor - Incheiere
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 01
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 02
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 03
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 04
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 05
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 06
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 07
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 08
Inchisorile mele - Om intre oameni - 01
Inchisorile mele - Om intre oameni - 02
Inchisorile mele - Om intre oameni - 03
Aceasta pagina a fost accesata de 2410 ori.
