Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 02
de Ioan Slavici
II.
Iubite amice,
Dupa cele ce ti-am spus despre puiul de tap, vei Intelege mai usor rostul Academiei de la Vacaresti.
Schopenhauer le este multora urgisit pentru ca e de parerea ca omul e rau din fire, fiinta haina si pornita spre faradelegi. In monografia sa premiata de Academia din Suedia acelasi Schopenhauer zice Insa ca fundamentul moralei e compatimirea, deci iubirea de oameni, ba chiar de tot ceea ce are viata. Gandul acesta nu e nou: el e temelia moralei brahmane, a celei budhiste, ba chiar si a celei crestinesti, care tot In iubirea de oameni se reazema. De aceeasi parere e si cel mai cu minte dintre oamenii ce au trait pana astazi pe fata pamantului, Confucius, care zice ca omeneste bine e ceea ce se potriveste cu firea omeneasca, iar rau e ceea ce e Impotriva firii; iar iubirea de oameni e fundamentul moralei tocmai pentru ca ea este In firea omeneasca, de care e dezbracat cel ce se iubeste numai pe sine, iar nu si pe semenii sai. Un lucru e mai presus de toata Indoiala: ca fapte savarsite din adevarata iubire de oameni, oricat de jignitoare ar fi ele pentru unii ori pentru altii, nu pot
sa fie rele.
Sunt acum In zilele noastre oameni cu multa stiinta de carte, cum a fost bunaoara vestitul Lombroso, care ne Incredinteaza ca numai unii dintre oameni sunt rai din fire, haini si porniti spre faradelegi, deci osanditi din nascare sa fie facatori de rele, cum m-a socotit bunaoara domnul comisar regal pe mine. Au fost precizate asa-zisele stigmate ale celor de felul acesta si In timpul petrecut de mine la Vacaresti unul dintre profesorii de la facultatea de drept si-a
adus aici elevii, ca sa le arate asemenea oameni stigmatizati si a tinut In biserica o prelegere asupra stigmatelor.
Eu, care am studiat drepturile, sunt acum cincizeci de ani, cand stiinta nu era atat de Inaintata, nu ma Incumet sa pun la Indoiala adevarurile lamurite de pe catedrele de astazi.
Un lucru ramane Insa pentru toti neIndoios: ca oamenii stigmatizati sunt facatori de rele pentru ca le lipseste fireasca iubire de oameni, compatimirea, deci sunt dezbracati de firea omeneasca.
Nu mai putin neIndoios este ca Intre cei ce se afla azi la Vacaresti sunt foarte multi carora le lipsesc stigmatele si sunt cu toate acestea facatori de rele In puterea cuvantului.
Iti spun eu, iubite amice, tocmai somitatile, profesorii Inaltei Academii de aici, sunt oameni la care ma uitam ori ma uit Inca cu un fel de admiratie. Nici acestia n-ar fi facatori de rele, daca
In sufletele lor ar mai fi compatimire, deschise pentru fireasca iubire de oameni.
Cum au ajuns ei sa se dezbrace de firea omeneasca? De ce s-au facut haini? Ce-a fost ca dansii sa fie dusmani ai societatii omenesti?
O, Doamne! Cum vrei sa nu se Inhaineze copilul oropsit, care si azi, si maine mananca batai cand e flamand? Cum vrei sa nu se faca dusman al societatii omul care In greaua lupta cu nevoile vietii In loc de sprijin gaseste pretutindeni prigonire si napastuire? Oricat de bun l-ar fi facut Dumnezeu pe om, el Incetul cu Incetul se strica, daca nu e Intampinat de semenii lui cu fireasca iubire. Facatorii de rele sunt cel putin In mare parte urmarea fireasca a lipsei de parinteasca purtare de grija si a multelor nedreptati, pe care au sa le sufere unii, In vreme ce altii se Impartasesc de toate bunatatile, caci iubire numai din iubire poate sa purceada.
Un conte italian si sotia sa, numele nu mi-l mai aduc aminte, au Infiintat sub Vezuv un asezamant de binefacere, In care cresc copii din parinti osanditi fie la moarte, fie la alte pedepse grele, facatori de rele pe care societatea nu i-a mai suferit In mijlocul ei.
Prin iubire neistovita, prin rabdare Indelungata si prin neadormita purtare de grija, au scos din copiii aceia, fie ei stigmatizati ori nu, oameni cumsecade.
E greu, dar cu putinta, caci iubirea e pentru suflet ceea ce aerul si lumina sunt pentru fiinta trupeasca.
In asezamintele de educatie adevaratul pedagog are o particulara slabiciune pentru copiii rai naraviti ori chiar stricati, caci acestia au mai mare trebuinta de iubire si nimic nu da vietii
atata dulceata ca iubirea catre cei ce nu sunt vrednici de a fi iubiti.
Chiar dresorii de fiare salbatice s-au Incredintat ca cu binele fiarele salbatice se Imblanzesc mai usor decat cu biciul.
Atat la fiara, cat si la om, lucrul de capetenie este alimentatia rationala, deprinderea cu o randuiala bine chibzuita si bunavointa neistovita.
Fiind acesta felul meu de a vedea, eu ma simteam nemangaiat la Vacaresti.
Tu, care traiesti In alta lume, vei Intelege ca nu am pentru restul vietii mele dorinta mai fierbinte decat sa ma ajute bunul Dumnezeu sa le fac celor ce m-au trimis aici mai mult bine decat rau au voit sa-mi faca ei mie. Inima-mi sangereaza deci cand vad felul In care sunt tratati mai ales minorii de aici.
Daca mai sunt Intre dansii cativa care au gresit ori au fost chiar napastuiti, In timpul petrecut aici se razvratesc si se Indrumeaza spre vietuire pacatoasa.
Cel ce-a intrat odata aici nu poate iesi decat ca facator de rele, care savarseste fapta rea chiar si numai In vederea multumirii de a o fi savarsit.
Tocmai fiind vorba de oameni stricati, ei au sa fie tinuti sub necurmata priveghere si continuu ocupati, fiecare potrivit cu aptitudinile si cu Inclinarile sale pentru ca sa se deprinda cu buna
randuiala, pentru ca relele lor Indemnuri sa nu se poata da pe fata, pentru ca sa se Indrumeze a se stapani pe sine si pentru ca seara sa cada obositi franti In asprul lor culcus.
Ramasi de capul lor, ei numai rele pot sa faca si numai spre rautati pot sa se Indrumeze.
Ai vazut ce fac unii dintre dansii In timpul cand gardienii Isi trag puiul de somn. Altii stau palcuri-palcuri, fac glume proaste, povestesc fapte savarsite fie de dansii, fie de altii, se Injura Intre dansii, se cearta si se Incaiera de se stalcesc unii pe altii, joaca "barbut" ori carti, se dedau la abuzuri sexuale, Intr-un cuvant Isi desavarsesc educatia profesionala.
Mai binecuvantata nu e Insa nici privegherea de care au parte. Ziua Intreaga rasuna curtea de racnetele si de Injuraturile gardienilor si de vaietele celor batuti pana la sange. Din cand In cand e tarat cate unul ori cate una sub poarta de sub clopotnita a doua, unde se face bataia sistematica, In urma careia multi sunt dusi la spital, ca sa li se puna oblojeli ori sa fie unsi cu alifie. Oameni de fire mai blajina, care n-au destul de bogat dictionar de Injuraturi, n-
au voce destul de puternica pentru racnituri si nu stiu sa traga palme, sa bata cu vergeaua, sa Imbranceasca ori sa dea cu piciorul, nu pot sa fie gardieni, sunt dati afara.
Mi s-a Intamplat, nenorocitul de mine, sa ma aflu In cancelaria directorului cand acesta a luat de scurt pe o femeie, care In timpul serii aruncase din fereastra de sus un bilet din dragoste soldatului ce statea de santinela.
Biata femeie a fost tratata asa, ca s-a scapat acolo In fata noastra.
Nu e o Intamplare acest fel de a corija, ci sistem premeditat: cine Injura, racneste si "maltrateaza" Isi face datoria.
S-a Intamplat ca un ocnas osandit pe viata, un oarecare Balaban, avand accese de nebunie, a fost adus la Vacaresti, ca sa fie supus observatiei medicale. Om frumos, destept, cu o musculatura de rara frumusete, muncitor si chivernisit, el Isi mai adunase si vreo 60 mii de lei; se dadea deci socoteala ca simuleaza numai nebunia, ca sa fie trimis la Marcuta si apoi sa scape.
Intr-una din zile el a spart usa celulei In care era Incuiat, a iesit In coridorul de sus si a Inceput sa faca gura. Lumea s-a adunat din toate partile In fata celulelor, iara gardienii au strans pe cei mai vanjosi si mai Indrazneti dintre hoti, cum erau Mealca, Lache, Jerpelea, Capdefer, Teaca, Gainaru, Carnat, Anghel, Papuc si altii, si le-au poruncit sa-l prinda si sa-l lege.
Balaban a scos zabreaua de la fereastra si-a ridicat-o In sus.
"Sa vina cine cuteaza!" a strigat el, apoi a pornit sa coboare scarile.
Intr-o clipa au taiat-o toti la fuga.
Unul singur a ramas neclintit la locul lui: Lache, un om scurt si subtirel, dar teapan si sprinten, cu niste ochi mari care te baga In draci si cu tinuta si miscari, care Incanta vederea, adevarat ksatria din Mahabharata.
A facut omul acesta peste optsprezece ani din douazeci.
"Ei, ce-o sa faci, Lache, dupa ce vei fi scapat?" l-a Intrebat unul dintre socialisti.
"Ce-o sa fac!? - raspunse el. Ce-a mai ramas dupa douazeci de ani din mine!? Aveam sub ascultarea mea douazeci si trei de oameni, tot unu si unu: ziua munceam la sapa, la secera, la coasa, fiecare pentru trai, iar noaptea treceam sapte sate si ne atineam In drumul mare. S-au dus acum toate: raman un pacatos ca oricare altul."
Acum el statea gata sa tina piept cu Balaban.
Insa In clipa cand acesta era sa coboare scarile, un baiat de vreo zece ani, care se afla In spitalul de pe acelasi coridor, a iesit sa vada si el cele ce se petrec. Balaban s-a repezit la el, l-a apucat In mana stanga si l-a ridicat deasupra capului sau gata parca sa-l arunce In multimea Ingrozita.
"Lasa copilul! - a strigat Lache. Nu ti-e rusine!? Tu vezi ca e copil! Aici la mine sa vii!"
Balaban i-a dat copilului drumul si cu zabreaua de fier In mana a coborat scarile.
Mi-au ramas pentru totdeauna Intipariti ochii cei mari ai lui Lache, care s-a lasat pe vine, si-a Intins bratele amandoua si s-a repezit de jos In sus la Balaban cel puternic, l-a cuprins de mijloc si l-a ridicat de la pamant, Incat se zbatea dand din maini si din picioare.
Acum au sarit si Mealca, Jerpelea si ceilalti, ca sa-l lege cu funia, pe care o primisera de la gardienii fugiti. Acestia s-au Intors numai dupa ce s-au Incredintat ca e bine legat Balaban si
la maini, si la picioare, iar acum si-au facut datoria cu varf si Indesat batandu-l pe nenorocitul acela, ca sa nu mai fie In stare de a sparge usi si de a coborI scari.
Iar aceasta, ca sa Indulceasca firea facatorilor de rele si sa-i Indrumeze pe minori spre o mai buna vietuire.
Dar sa trecem la o alta variatie a simfoniei: sfantuiala atat de strans legata de mult laudatul obicei al pamantului.
Ti-am vorbit pana acum de lucruri pe care le stiu din propria mea intuitie; am sa-ti vorbesc de aici Inainte si de lucruri care mi s-au spus si pe care am destule cuvinte de a nu le pune la Indoiala.
Sunt adica la Vacaresti si oameni care se simt aici acasa la ei. Azi ies si peste cateva luni ori chiar saptamani iar intra. Stiu unul, om Inca tanar, care se faleste c-a petrecut In sapte randuri cu totul optsprezece ani la Vacaresti. Altul a iesit sambata, luni a dat o lovitura, "ca sa se Intoleze", iar joi a fost adus Inapoi.
Oamenii de felul acesta cunosc casa si obiceiurile din ea, vin bine aprovizionati si In cel mai rau caz Isi vand hainele, ceasornicul si ce mai au, ca sa-si faca "maruntis" pentru netezirea drumurilor. "Ei stiu ce au sa faca" pentru ca sa fie tratati cu obligata crutare si le fac toate cu multa discretie, ca sa nu fie dati de gol. Unul ca mine nu poate dar sa afle nimic, ci vede numai din aerele ce-si dau, din pasul bine calcat, din vorbele si din purtarea lor ca ei sunt
adevaratii stapani ai casei, la care se uita unii cu admiratie, iar altii cu oarecare teama.
Cand noul venit trece pe sub bolta din clopotnita cea mare, el este inregistrat si are sa predea bani, ceasornic, inele, tot ceea ce e de oarecare valoare.
Cei mai traiti prin puscarii Isi cos In captuseala hainei, In fundul caciulii ori al palariei ori Isi ascund In Incaltaminte "maruntis" - saracii de ei! De la poarta trec la baie, unde se dezbraca, iar hainele raman la etuva, ca sa fie dezinfectate. In vreme ce el Isi ia baia, unul dintre stapanii casei, om cu experienta, scotoceste cu priceperea cuvenita prin haine si ia banii ascunsi In ele, care sunt apoi Impartiti frateste. Daca-l pune pacatul pe pagubas sa se
planga, el mananca o bataie la poarta ca mincinos si alta la etuva ca mizerabil calomniator.
Puscariasii de bastina nu pat niciodata asemenea rusine! Ei Isi primesc banii prin mijlocirea vreunuia dintre gardienii care-si cunosc bine meseria.
Omul care are bani tine sa fie adapostit Intr-o Incapere potrivita cu starea lui, Intre oameni de seama lui, sa aiba un pat mai de dai Doamne si sa se bucure de fel de fel de usurari, iar acestea sunt tot lucruri care nu se dau gratuit. Se mai joaca apoi carti de se pierd si se castiga sute de lei, din care gardianul ia partea ce i se cuvine pentru ca nu vede si nu aude.
Am vazut minori jucand barbut In dosul bisericii In vreme ce gardianul statea si se uita la dansii.
"Se poate una ca aceasta!?" am exclamat eu.
"Daca-si are si el partea de castig", mi-a raspuns unul dintre socialisti.
Bacsisul, prietene, e un lucru nevinovat cata vreme e dat cu masura cuvenita pentru servicii In adevar facute. El devine un fel de mituire cand dai mai mult decat altii pentru ca sa fii servit cu preferinta ori ca sa ti se faca ceea ce nu este iertat. Sfantuiala e cand esti nevoit sa dai pentru ca sa ti se faca ceea ce esti ori chiar si ceea ce nu esti In drept de a cere. Aceasta e plaga cea grea a timpului In care mi-a fost dat sa-mi petrec viata: cum ar putea sa fie scutiti Vacarestii de ea!?
Un om cu dare de mana, fiind adus la Vacaresti, a fost bagat Intr-una din salile pline de fel de fel de facatori de rele, care se aflau, ca dansul, In arest preventiv. El se plangea ca a fost nevoit sa dea o mie de lei pentru ca sa fie mutat Intre oameni de seama lui. Cati dau si nu se mai plang!? Cine ia? Aceasta nu o spune nici unul, caci vai ar fi de capul lui daca ar spune.
Sa dea cine are de unde, caci de aceea gaura In cer nu se face. Vorba e, Insa, ca cei ce nu vor ori nu pot sa dea simt aceasta, si sufletele se umplu de amaraciune.
Oamenii si mai ales minorii porniti In caile rautatii, dar Inca nu cu desavarsire stricati, se razvratesc aici, le exagereaza toate si se fac In cele din urma dusmani neInduplecati ai societatii, In care dupa parerea lor numai cel viclean, Indraznet si nemilos poate sa-si faca drum.
Nu le mai lipsesc decat Indrumarile oarecum tehnice pentru ca sa se Intoarca In societate cu desavarsire pregatiti pentru cariera spre care au fost Impinsi.
Iar Indrumarile le primesc cu prisos de la stapanii casei, adevaratii magistri ai Inaltei Academii.
Ii vezi pe ici, pe colo pe ucenici adunati Imprejurul vreunei celebritati, care le povesteste pana In cele mai mici amanunte "loviturile" date fie de el Insusi, fie de vreun alt maestru
faimos. Sunt sugestive aceste povestiri pentru oricine si cu atat mai vartos pentru auditorii de la Vacaresti.
Mai sunt Insa si lectii de seara ca la Universitatea din Bucuresti, unde profesorii nu prea au In timpul zilei ragaz spre a-si face cursurile bine pregatite.
Iti vei mai fi aducand aminte de starea cu desavarsire trista In care mi i-a prezentat tovarasul Cristescu pe minorii din asa-zisa sufragerie si de abuzurile ce se faceau pe ici, pe colo de ei.
Ei sunt acum scapati: au fost trecuti In salile condamnatilor, care Ii trateaza cu multa bunavointa, dandu-le unii loc chiar In paturile lor.
Deoarece mai ales acum Inchiderea se face pe la sase, serile sunt lungi si Inca mai lungi noptile, Incat e destul timp pentru cele mai amanuntite Indrumari parintesti.
Fac aici o pauza. Precum stii, Insa, pauza e si ea muzica, si cu ea se face trecerea la finala simfoniei, In care prima violina o are domnul A. Bogdan-Pitesti, care cunoaste mai bine decat oricine acordurile partii mai cu perdea ale vietii de la Vacaresti.
Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 01
Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 01
Inchisorile mele - La Vat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 03
Inchisorile mele - La Domnesti - 01
Inchisorile mele - La Domnesti - 02
Inchisorile mele - La Domnesti - 03
Inchisorile mele - La Luvru - 01
Inchisorile mele - La Luvru - 02
Inchisorile mele - La Luvru - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 01
Inchisorile mele - La Vacaresti - 02
Inchisorile mele - La Vacaresti - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 04
Inchisorile mele - La Vacaresti - 05
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 01
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 02
Inchisorile mele - Procesul Ziaristilor - Incheiere
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 01
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 02
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 03
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 04
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 05
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 06
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 07
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 08
Inchisorile mele - Om intre oameni - 01
Inchisorile mele - Om intre oameni - 02
Inchisorile mele - Om intre oameni - 03
Aceasta pagina a fost accesata de 1723 ori.
