Inchisorile mele - Om intre oameni - 02
de Ioan Slavici
II.
Iubite amice,
Cui i-au fost de vreun folos suferintele Indurate de mine In trecerea mea prin Inchisori? Care e binele ce a purces din excesul de zel prin care Niculescu-Bolentin a pangarit sfintenia forului judecatoresc?
Rostul firesc al oricarei pedepse e producerea unei schimbari potrivite cu vederile legiuitorului.
Daca asemenea schimbare nu se produce nici In sufletul celui osandit, nici In simtamantul comun, pedeapsa a fost cel putin zadarnica, iar daca In urma ei cel osandit staruie cu atat mai vartos In felul lui de a fi, ea a fost o lipsa de bun simt.
Dupa cum s-au desfasurat lucrurile, azi oricarui om cu mintea Intreaga trebuie sa-i fie Invederat ca cei ce m-au silit sa stau timp de un an la Vat au fost oameni lipsiti de bun simt.
Faptele petrecute au dovedit cu prisos ca lucrarea mea era pornita din cea mai curata iubire de oameni si ca nu numai pentru romani, ci si pentru monarhia habsburgica, pentru statul ungar, ci si pentru poporul maghiar Indeosebi era mai bine daca stapanitorii Ungariei tineau seama de staruintele celor adunati Imprejurul ziarului Tribuna.
Pedeapsa nu m-a facut deci sa ma caiesc de a fi facut ceea ce am facut, nici mai ales sa intru In vederile celor ce m-au prigonit pentru ca staruiam In convingerile mele.
Un lucru e mai presus de orice Indoiala: ca erau fie lipsiti de judecata, fie orbiti de patimi cei ce ma socoteau dusman al poporului maghiar, si nici In timpul pe care l-am petrecut la Vat, nici dupa aceea n-am Incetat a starui pentru pasnica vietuire Impreuna.
Cu atat mai vartos au fost fie lipsiti de judecata, fie orbiti de patimi cei ce m-au purtat prin Inchisorile nationale romanesti - dupa ce atat am alergat si ostenit si atatea jertfe am adus pentru restabilirea unitatii In viata sufleteasca a poporului roman.
Dupa cele ce-am vazut prin Inchisori, cel intrat In ele, daca n-a fost, se face dusman al societatii omenesti. Eu am ramas tot cum am fost si am iesit In lume cuprins de jale adanca si dorindu-mi zile Inca multe si. sanatate deplina pentru ca sa-mi pot da silinta de a convinge si pe altii ca rostul pedepsei nu e sa-i facem celui osandit nesuferita viata Injosindu-l, coborandu-l In rand cu dobitoacele si facandu-l sa-i fie rusine de a se sti om, ci sa-l Impacam, sa-l Indrumam spre cainta, spre buna vietuire, spre iubire de oameni si spre
vietuire mai mult sufleteasca decat trupeasca.
Dupa cele ce-am vazut apoi In lumea mare, mai vartos m-am patruns de gandul ca pornite din Indemn curat si bun si savarsite cu Intelepciune au fost faptele pentru care numai oameni usurateci si orbiti de patimi au putut sa ma osandeasca.
Din clipa In care m-am pomenit om In lume, am fost cuprins de simtamantul ca noi, oamenii, nu putem sa razbim cu bine prin viata decat traind In pace si In buna Intelegere si ajutandu-ne la nevoie unul pe altul. Galceava, Invrajbirea, ura nu din firea omeneasca purced, razboaiele sunt cea mai mare rusine pentru neamul omenesc si numai oameni dezbracati de firea omeneasca pot sa fie stapaniti de porniri razboinice.
Stiind, Insa, ca mai ici, mai colo asemenea oameni se ridica deasupra, ma Impacam cu gandul ca sunt Imprejurari In care nu ne ramane decat sa ne razboim spre a ne apara.
Dusmani ai neamului omenesc i-am socotit totdeauna pe cei ce Imping spre razboi. Cu atat mai vartos Ii socotesc dusmani astazi, cand Imi dau seama despre suferintele nemaipomenite prin care au trecut si tot mai trec popoarele din Europa si ma gandesc ca vor mai suferi nu numai fiii, ci si nepotii celor azi In viata... Nu! Mie nu are sa-mi para rau de ceea ce am facut: zadarnice, dar mai presus de toate bune au fost silintele mele si adanca mila ma cuprinde cand Imi aduc aminte de cei ce m-au grait de rau, m-au prigonit, m-au batjocorit In fel de fel de chipuri.
Iar simtamantul acesta nu m-a cuprins numai pe mine, ci se Intinde si patrunde din ce In ce In mai multe suflete, caci sunt multi oameni care vad cele ce se petrec si judeca cu mintea lor.
Eram om tanar cand Printul de Wales umbla pe la Pesta si benchetuia cu magnatii In Casina Nationala. Se zicea atunci ca el pregateste un razboi, In care vrea sa se foloseasca de Inalta nobilime ungara, totdeauna pornita spre razvratire. L-am vazut In urma pe acelasi om, acum Rege al Angliei, plimbandu-se prin Boemia si dadeam cu socoteala ca pasnice nu Ii sunt gandurile. Am Inteles deci rosturile agentilor englezesti care cutreierau tarile de la rasarit si Indeosebi a lui Scotus Viator, care atat de mult Ii iubea pe romanii subjugati. Inteles-am si rostul ucigasilor de regi de la Belgrad care, chiar si daca nu vor fi fost, au devenit unelte ale Angliei. Le dadeam deci dreptate celor ce spuneau ca Anglia profita de toate pornirile dusmanoase, cum sunt pornirea spre revansa a Frantei, iredentismul italienilor, tendinta spre Constantinopol a rusilor, curentul panslavist si legitimele nemultumiri ale popoarelor din
monarhia habsburgica, pentru ca sa puna la cale un razboi, In care altii sa-si sleiasca puterile, iar ea sa-si asigure pe timp Indelungat stapanirea nemarginita.
Eu nu spun, iubite amice, ca Intr-adevar asa era, ci numai ca asa dadeam eu cu socoteala, ca asa mi se parea, ca asa credeam mai Inainte de a fi fost tarat prin Inchisori: acum, dupa cele petrecute, sunt Incredintat si, citind cele publicate prin ziare, vad ca sunt Incredintati si altii, chiar si multi dintre prigonitorii mei, unii care o spun In gura mare, iar altii carora nu le da
Inca mana s-o marturiseasca In fata lumii.
I-am socotit deci Intelepti pe oamenii de stat care, tinand seama si de traditiile neamului romanesc, au staruit Impreuna cu Regele Carol I sa intram In legatura stransa cu cei interesati ca Rusia sa nu Inainteze spre miaza-zi si ca sa nu se ridice deasupra slavii ce ne Inconjoara din toate partile.
S-ar putea ca nici acesta sa nu fie decat un gand al meu. Adevar cu desavarsire neIndoios e, Insa, ca romanii cei adevarati, masele mari ale poporului, acelea care aveau sa aduca jertfele cele mari si sa sangereze pe campul de lupta, nu au voit razboiul, Il voia o parte oarecare din "patura superpusa", mare parte oameni care pot sa castige, dar nu prea au ce sa piarda dintr-o zguduire sociala, In care toate se cutremura si multe se prabusesc.
Cand ti le scriam, iubite amice, acestea, Imi cade, din Intamplare, In mana un exemplar din ziarul Luptatorul (27 Mai 1921), In care citesc:
"La noi nu sunt Inradacinate idei, la noi ceea ce este Inradacinat sunt patimile mici politice, sunt antipatiile si simpatiile personale, ideile nu."
C. Argetoianu
Aceasta ne-o spune ministrul de interne al Romaniei Mari, trei ani dupa Incheierea pacii.
Iti vei putea Inchipui ce-a fost In timpul razboiului si mai Inainte de intrarea In lupta: o parte din societatea romana, fiind muncita de o grea boala sufleteasca, se zbatea spasmodic, ca sa dea boala mai departe.
Cu toate acestea, daca prin orasele si prin targurile din Romania ai fi trecut din pravalie In pravalie si din atelier In atelier, n-ai fi gasit la o suta de oameni nici zece care doresc sa intre In razboi fie cu unii, fie cu altii, si Inca mai putini ai fi gasit, daca prin satele din Romania ai fi trecut din casa In casa.
Imbrancit Insa de pe tarm In valurile raului, omul da din maini si din picioare, ca sa scape.
Stiind aceasta oamenii usuratici, superficiali si deprinsi a se apuca cu Indrazneala uimitoare de lucruri pentru care n-au cuvenita pregatire, le-au dat romanilor branci ca sa intre In razboi; intrati apoi odata, acestia au fost nevoiti sa dea din maini si din picioare, ca sa iasa cu fata curata. Au si iesit, dar au pierdut Increderea lumii In mijlocul careia traiesc, si de aceea pe cei ce-i Imbrancisera nu i-au iertat si Inca pe cand ma aflam la Vacaresti acestia au fost alungati cu mare ocara din viata publica a Romaniei Mari.
Sunt, iubite amice, multi cei ce au fost prigoniti alaturi cu mine, si unii dintre dansii vor fi primit, poate, lovituri mai putine, dar s-au simtit mai dureros atinsi. Nici unul Insa nu s-a rostit contra Angliei si contra Frantei cu atata manie ca cei ce ne-au Imbrancit In razboi, nici unul n-a fost fata cu acestia atat de aspru ca cei Imbranciti In lupta.
Dar, la urma urmelor, Romania a avut un mare noroc: unirea tuturor romanilor Intr-un singur stat s-a facut, Romania Mare a fost Infiintata.
Pe mine, iubite amice, lucrul acesta - deocamdata - nu poate sa ma Incante, nici mai ales sa ma umple de cainta pentru ca am staruit ca fratii mei sa nu intre In lupta alaturi cu Rusia si cu slavii cei ce din toate partile se revarsa puhoi cotropitor asupra neamului romanesc.
Mai Inainte Insa de a-ti arata mai In amanunt cuvintele mele, Iti reamintesc cele cuprinse In scrisoarea ce i-am adresat-o istoriografului nostru Nicolae Iorga.
Tot In Luptatorul, din care am reprodus vorbele ministrului de interne, e publicata si o scurta dare de seama asupra discutiilor urmate In Camera cand cu descoperirile privitoare la oarecare "neregularitati" de la asa zisa Aprovizionare.
Domnul Mihalache, fostul ministru, zice:
"Suntem In tara musamalelor patriotice. Datoria noastra e sa rupem musamaua."
Domnul general Averescu, presedintele consiliului de ministri, raspunde:
"N-avem nici un interes sa aratam ca suntem o tara de banditi."
Era peste putinta sa nu-mi aduc aminte de numarul de 12 Martie 1921 al Adevarului, In care unul dintre cei mai Inversunati razboinici scrie:
"Nu vedem decat grija stomacului. In toate administratiile se fura. Zilnic sunt descoperiti Inalti functionari, care au prevaricat milioane. Mariti deodata cu talia noua a tarii, micii borfasi au pierit spre a lasa locul marilor deturnatori. Evolutia zoologica este In ordine."
In coloanele altui ziar, Ora, organ guvernamental (13 Aprilie 1921), am citit:
"Razboiul In loc sa fie un minunat prilej de accentuare a coeziunii morale Intre elementele armatei - un nesfarsit sir de nedreptati a slabit unitatea morala.
Inaintarile exceptionale, In loc de a fi un mijloc de selectie a energiilor, au fost un mijloc de capatuiala. Am vazut, si nu o data, ofiteri de front ramanand cu acelasi grad cu care intrasera In razboi, desi memoriul lor cuprindea cele mai frumoase mentiuni de capacitate de comandant si curaj ostasesc. Alaturi de acesti uitati la Inaintare erau cei care statusera In preajma cartierelor, cei care nu auzisera racnetul mortii, cei care nu vazusera razboiul decat In filmele cinematografice.
Frumuseii ofiterasi sedentari, anexe la cartierul cine stie carei cocoane cu influente oculte - s-au bucurat de toate binefacerile regimului exceptional. Pentru ei razboiul nu a fost o mare scoala de educatie militara si o verificare a puterii individului de jertfa, ci o revarsare manoasa de galoane si decoratii pentru care se ciunteau altii In transee."
Mi-a mai cazut In maini "motiunea" votata de partidul national din Ardeal, care
"6. Protesteaza In contra abuzurilor fara seaman savarsite la departamentul finantelor, al industriei si comertului si al aprovizionarii si Infiereaza cu ultima energie imoralitatea publica Intronata pana la bancile ministeriale si tolerata fara sanctiuni cu evidenta scadere morala a tarii."
As putea, iubite amice, sa-ti citez volume Intregi de prin coloanele ziarelor de astazi, tot lucruri scrise de oameni care ma graiau de rau pentru ca ziceam ca lucruri mari numai oameni cumsecade pot sa scoata la capat. Nu ma Indoiesc ca vei fi citit si tu ziarele de azi si mai ales darile de seama despre adeseori de tot vioaiele sedinte ale parlamentului roman.
Ma marginesc a te Incredinta ca ceea ce a zis generalul Averescu au mai zis si multi altii, Intre care raposatul D. A. Sturdza In sedinta de la 14 Aprilie 1891 a Academiei Romane, cand vorba era daca scrierile dramatice ale Iui Caragiale au ori nu sa fie premiate.
El spunea, Intre altele, ca romanii au multi dusmani, care au pus umar la umar ca sa denigreze tot ceea ce e romanesc spre a face ca lumea sa creada ca tot ceea ce e romanesc e depravat, Inrautatit, stricat.
Staruia deci ca Academia sa nu Incurajeze pe Caragiale, care, desi roman, face acelasi lucru, cand ar trebui sa se foloseasca de talentul sau In lucruri bune si sa Invete a-si respecta natiunea sa, iar nu sa-si bata joc de ea.
Au votat apoi pentru premiere trei dintre cei 23 de membri prezenti.
Au mai patit-o tot cu Academia Romana si altii - tot pentru pacatul de a fi spus ca In societatea romana lucrurile nu se petrec cum ar trebui sa se petreaca.
Mie mi-a fost simpatic D. A. Sturdza, care pana In clipa mortii sale a staruit sa nu intram In lupta alaturi cu Rusia.
Simpatic Imi este si ministrul de interne Argetoianu, care a staruit sa ramanem neutri "pana In sfarsit".
Simpatic Imi este si generalul Averescu, care era In ajunul razboiului, precum se zice, de parere ca nu suntem pregatiti de razboi.
Mai simpatic decat toti mi-a fost Insa Eminescu, care li s-a facut multora urgisit spunand prin satire si prin articole tot ceea ce a spus Caragiale, ce-am zis eu, ce era gata sa subscrie istoriograful nostru, ceea ce au zis ori mai zic si azi multi altii.
Eu nici dupa ce am plecat de la Magurele, nici In timpul razboiului, nici prin temnitele nationale romanesti, nici dupa ce am scapat de la Vacaresti n-am ajuns sa ma pot Incredinta ca au strainii nevoie de marturisirile noastre pentru ca sa se dumireasca ce pretuim si sa ma caiesc de a fi zis ceea ce am zis. Tragand pe ici, pe colo cu urechea, m-am Incredintat, din contra, ca nu sunt putini cei ce sustin ca In Basarabia, In Bucovina, In Ardeal, In Banat si pe Crisuri starea romanilor e mai buna decat In fostul regat roman.
Mai ales de cand Romania s-a facut mare exigentele societatii romane sunt atat de mari, Incat oamenii ca mine sunt nevoiti sa Isi petreaca viata In umilita retragere, caci vorba veche, obrazul subtire cu cheltuiala - azi foarte mare - se tine. Ies Insa din cand In cand si eu ca sa-mi caut de treburi, si cateodata parca ma cuprinde ameteala In fata celor ce au sa-mi vada ochii. Trecand de la Academia Romana pana la Socec et Comp., Intalnesc In calea mea multime de ofiteri, tot cele mai superioare grade, mare multime de fel de fel de civili si Inca mai mare multime de cocoane si coconite, care dupa socoteala mea au cheltuit pentru Imbracaminte fiecare mii si mii, Impreuna milioane. Iar alte si mai multe milioane sunt cheltuite In fiecare zi pentru trasurile si pentru automobilele ce trec In goana mare la deal si la vale pe Podul Mogosoaiei, azi Calea Victoriei. Toti flamanzii tarii ar putea sa fie saturati pe timp de o luna din ceea ce se cheltuieste aici In timp de o zi.
E prea stramt capul meu pentru ca sa poata Incapea In el gandul ca averi agonisite prin munca cinstita si ostenitoare pot sa fie risipite cu asemenea usurinta. Voi fi gresind, dar firea mea pacatoasa ma Impinge si iar ma Impinge sa ma Intreb cum au ajuns sa aiba cei ce dau atat de usor.
Nu, iubite amice, pe mine temnita ungureasca nu m-a facut nici sa-i urasc pe maghiari, nici sa-i iubesc mai presus de alti oameni. Inca mai putin au putut temnitele romanesti sa-mi Impaienjeneasca ochii pentru ca sa nu mai vad prapastia spre care ne Imping pe noi, romanii, relele noastre Indemnuri.
Stau pe ganduri, ma uit Imprejurul meu si nu Indraznesc sa ma bucur de norocul cel mare, ba cateodata jale adanca ma cuprinde In fata temerii ca nu cumva maine ori poimaine la Chisinau, la Cernauti, la Brasov, la Cluj, la Oradea Mare, la Arad, la Timisoara, ba pana chiar si la Sibiu sa fie cum e azi la Bucuresti.
Pentru ca sa ma pot bucura, ar trebui sa vad petrecandu-se In Romania Mare faptele In vederea carora am scris noi toti cei ce am staruit pentru refacerea moravurilor din Romania inca nu mare.
Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 01
Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 01
Inchisorile mele - La Vat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 03
Inchisorile mele - La Domnesti - 01
Inchisorile mele - La Domnesti - 02
Inchisorile mele - La Domnesti - 03
Inchisorile mele - La Luvru - 01
Inchisorile mele - La Luvru - 02
Inchisorile mele - La Luvru - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 01
Inchisorile mele - La Vacaresti - 02
Inchisorile mele - La Vacaresti - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 04
Inchisorile mele - La Vacaresti - 05
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 01
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 02
Inchisorile mele - Procesul Ziaristilor - Incheiere
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 01
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 02
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 03
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 04
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 05
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 06
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 07
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 08
Inchisorile mele - Om intre oameni - 01
Inchisorile mele - Om intre oameni - 02
Inchisorile mele - Om intre oameni - 03
Aceasta pagina a fost accesata de 1848 ori.
