La crucea din sat - Capitolul 01
de Ioan Slavici
1.
Naica Floare n-are vreme. Cuptorul este ars si placinta nu e inca intinsa. Multa graba nu-i prea buna: Marta ar fi trebuit sa mai astepte cu cuptorul. Ea insa umbla cu gandul tot pe la cei din casa; abia apuca sa se vada si ea la masa cu scarmanatorii de pene. Sunt prea veseli: ii aude razand in casa. Bujor spune minciuni; trei zile si trei nopti el nu ar sfarsi. Cand n-o stie de la altul, o scorneste de la sine. si apoi mai este bun la claca si pentru ca nu se manie cand Ileana ii face cate o gluma, iar Ileana bucuros ii face cate una. Asa-i asta intre tineri.
in vreme ce naica Floare intinde placinta si tinerii petrec vesel imprejurul mesei, stapanul casei, badea Mitru, sade pe prispa, in umbra celor de la masa. Ca totdeauna, pipa ii este in gura, dar de mult a uitat ca nu arde. Simte ca-i lipseste ceva, ce insa anume nu stie. Tot asa de putin stie de veselia celor din casa. Simte ca singur nu este; mai departe nu-si bate capul. Veselia lor nu-l supara, dar nici nu il inveseleste. Scoate pipa din gura, casca o data, se intinde, apoi, pentru ca sa faca si el ceva, ia un pumn de pene si incepe a le numara aruncandu-le jos una cate una.
Un nou hohot il trezeste si pe el din asta nepasare.
Ileana a facut o cununa de pene cu coada dindarat si a pus-o pe nesimtite in capul lui Bujor. Bujor a simtit, dar se face a nu fi simtit, fiindca-i place sa vada pe Ileana razand. Toti rad cu hohot, rade mai ales Ileana. Bujor sta cu cununa pe cap, facandu-se a nu sti de ce rad ceilalti. ii sade foarte poznas. Marta deschide usa: acuma rade si ea. Ileana insa, vazandu-i pe toti asa razand de Bujor, insasi se opreste din ras, face o fata ca si cand ar fi rasturnat oala la foc si graieste:
– Dar, prostule, nu vezi ca de tine rad!?
Bujor vrea sa-si ieie cununa din cap; Ileana nu-l lasa, ci frumos, precum a pus-o, o ia insasi, curatindu-l in urma cu ingrijire de pene. Sfarsind, il trage o data de ureche, iar Bujor se supara d-un lucru: c-au fost prea putine pene. Vrand ori nevrand, badea Mitru le-a vazut pe toate. Chiar i s-au miscat si lui buzele a rade.
– Mai Bujor! grai el alene, dupa ce s-au sfarsit toate.
Bujor sari in picioare.
– Ai adapat tu boii?
Bujor s-aseaza in semn de raspuns.
– I-ai adapat?
– Asta nu se face acum; stii d-ta bine ca noi adapam boii cand se culca gainile!
– Dar caii...
Bujor ii taie vorba:
– Bade Mitre! Ca in toate serile, astazi s-au hranit porcii, apoi s-au inchis, s-au muls vacile, apoi s-au adapat, s-au adapat si boii si caii; plugurile sunt in car; samanta este in saci; grapile la indemana. Mane dimineata, cand rasare luceafarul boului, noi adapam - si ziua ne prinde in camp.
– Dar tot ar fi mai bine sa nu-ti pierzi tu vremea pe aici pe la fete!
– Dar ce sa fac in grajd? Nu e destul Toader la vite?
– Esti bun la gura, ii zise badea Mitru dupa aceste vorbe. Dar om n-are sa iasa din tine!
– Ia da-mi pace! raspunse Bujor, facandu-se a glumi. D-ta ai vrea ca toti sa fim mosnegi. Ce zici tu, mai Ghita!?
Ghita era flacau numai d-aici din vecini. Foarte bucuros petrecea seara la scarmanat de pene cu Ileana si ceilalti tineri veseli. Asadara el stia ca badea Mitru este cam rau de gura. Gandi ca este mai bine sa nu raspunda nimic. A raspuns insa badea Mitru, scurt, dar gros:
– Mai! cu Ghita nu te potrivi: tu esti sluga, iara el nu are stapan.
Bujor parea ca n-a auzit bine aceste cuvinte. El privi o data aspru la badea Mitru, privi manios la Ghita, privi inca o data impregiur, fara ca sa poata vedea si pe Ileana; apoi se scula incet si-si lua palaria de langa cuptor. Ileana il ghionti, il mai trase de sucman, dar el iesi fara ca sa zica "noapte buna", ca si cand ar fi fost sa se mai intoarca. ii parea ca e cam cald in casa.
Mai tarziu a iesit si Ileana, pentru ca sa vada daca e coapta placinta ori ba. Mult nu ramase afara. Cand intra, afla pe tatal sau culegand penele pe care le-a fost aruncat pe jos.
– Tu fata! da-mi foc in pipa.
Ileana iarasi iesi in tinda, pentru ca sa aduca un taciune. Ochii ei insa umblau mai mult p-afara, decat pe la vatra, incat era p-aci, p-aci s-aduca un carbune stamparat in loc de taciune. Dar nu vedea nimic. Asta-seara placintele s-au mancat fara de Bujor. Naica Florea a intrebat dupa el de vreo trei ori, fiindca ii placea sa vada tinerii veseli, iar in lipsa lui Bujor veselia intotdeauna mergea cam schiopatand. Ileana a mai iesit dupa aceea din casa, spre a-i spune lui Bujor c-a intrebat "mama" de el.
Bujor sedea in mijlocul curtii pe oistea carului. Poate chiar astepta sa iasa Ileana si sa-l cheme a intra in casa. Cand insa o vazu miscandu-se spre usa, el se ridica si trecu in dosul carului. si aici il vazu Ileana. Nu stia insa de ce, ea stete catava vreme nehotarata, apoi iarasi intra. in tinda se opri inca o data si-si zise cam necajita: "Nu stiu ce om e si tata!"
Nici n-a facut Mitrea Boarului bine zicand asa vorbe, Bujor nu era nici sluga, nici om nou in casa lui. Aici a poruncit el. Cand era scolar, venea des-de-dimineata sa ia pe Ileana cu sine, fiindca Ileana era mica si naica Floare n-ar fi lasat-o sa mearga singura ori numai cu Pascut la scoala, Pascut, copilul care i-a murit acum vreo opt ani.
Bujor insa o trecea peste punte si purta grija de ea ca de ochii sai. Dar nici Ileana nu voia sa mearga fara de Bujor. Mai tarziu, de la varsta de saptesprezece ani, Bujor a ramas cu totul la Mitrea Boarului, si de sase ani de zile este om din casa. Badea Mitru stie ca celelalte doua slugi nu-i fac pe jumatate treaba pe care i-o face Bujor singur.
O stie si Bujor. El lucreaza acasa, nu la stapan. Asa vorbe nu s-ar fi cazut sa-i zica badea Mitru. Zau, Bujor s-a cam suparat. El stie insa ca badea Mitru nu e om rau. Nu, dar tocmai de vorba lui s-a cam suparat. Erau si altii de fata. Era si Ghita. Bujor s-a suparat pe Ileana pentru ca ea a auzit aceasta vorba, Ileana il mahneste: ea n-ar trebui sa asculte la asemenea cuvinte. Apoi, barem sa fi venit si sa-i fi zis: "Bujor! dar fii cuminte, stii tu cine este tata". Dar ei nici ca-i pasa de el. Cine stie, poate se bucura c-a scapat de el.
Bujor se ridica repede de pe oiste, unde a sezut, apoi iarasi se aseaza incet si astamparat. Nici acum insa nu il tinea locului; el sari mai repede inca, privi o data la fereastra si pleca de-a dreptul spre gardul care despartea gradina tatane-sau de aceea a lui Mitrea.
Voia sa vorbeasca cu tatal sau.
Tatal sau, Stan, a petrecut intr-asta seara neobicinuit de mult la lumina. El este al doilea tator[1] la biserica si a stat multa vreme cu popa la sfat. Este vorba sa se faca un clopot nou la biserica din banii ce Mitrea Boarului i-a daruit pentru vecinica odihna a tatane-sau. Cand a venit acasa, copiii erau culcati; Stan a privit la ei, a ascultat rasuflarea lor, apoi s-a dezbracat, a stins lumina si s-a culcat si el. Cand a venit Bujor, l-a trezit din cel dintai somn.
– Cine e?
– Eu!
– Cine, eu?
– Eu, tata!
– Hm! Bujor!? Dar ce vrei acum noaptea?
Bujor stete o vreme fara de raspuns. ii parea ca tot ar fi mai bine sa taca.
– Vorbeste, mai, daca m-ai trezit din somn!
– Deschide usa; as vrea sa-ti spun ceva!
– Spune numai. si asa te aud eu!
– Vezi d-ta, taica, sa ma crezi... fiindca...
– Scurta vorba, mai!
– Tata, eu nu mai raman la Mitrea Boarului.
– Ei, apoi bine faci si tu o data in viata ta.
– Auzi, tata! Eu nu raman, chiar nu raman.
– Apoi vezi bine ca nu ramai daca nu vrei sa ramai. Ce vorba!
Dupa aceste vorbe Stan se-ntoarse la perete, cu inima imbucurata ca fiul sau iese de la Mitrea Boarului. Vecinii nu prea traiau bine unul cu altul. Mitrea Boarului era bogat, si acum se facuse lenes si cam increzut, iara Stan, ca om carturar ce era, desi sarac, se tinea mai presus de bogatul sau vecin.
Bujor ramase stand la fereastra. El stia de mai 'nainte ca tatal sau nu se va supara daca va veni acasa; totusi, parc-ai fi dorit sa-l ocareasca pentru aceasta hotarare a sa si sa-i zica: "Tu trebuie sa ramai!"
Era sa plece cand auzi usa si vazu pe mama-sa iesind din casa. Au stat multa vreme apoi de vorba, mama si fiul, asezati pe piatra de langa portita. Bujor n-a spus mamei sale pentru ce nu vrea sa ramana: aceasta n-ar fi putut-o spune nimanui pe fata pamantului; zicea numai ca nu vrea. Mama zicea sa ramana, fiindca-i merge mai bine decat acasa. "Suntem multi la putin!" era cuvantul mamei; tocmai acest cuvant il indemna insa pe Bujor sa faca ce s-a fost hotarat.
– Apoi, daca suntem la putin, vreau sa fim la mai mult, grai el hotarat. si Marta trebuie sa vina acasa! Noi doi nu vom lua pita de la cei mai mici. San-George este aproape, atunci mi se implineste anul.
Dara Bujor nu s-a tinut de vorba. El nici pana la San-George n-a asteptat. Numaidecat, in ziua urmatoare, a spus stapanului ca tatal sau doreste sa mearga acasa si el ar dori sa mearga, cand e vremea de lucru.
– Bine faci! drept ai, ii raspunde badea Mitru, acuma e vremea. Eu eram insurat cand am fost de douazeci de ani!
De ce nu mai ramane Bujor, la asta badea Mitru nu se gandea. El gandea foarte putin!
Naica Floare a pradat multe vorbe de dragul lui Bujor. ii parea ca-i vine sa fuga d-acasa cand auzi ca Bujor merge. Asa lucru nu i s-a mai pomenit- Omul acesta creste in casa si acum se duce. Treaba s-a sfarsit cu vorba: "Mai mult peste pragul meu sa nu treci!"
Ileana singura stia "pentru ce" merge Bujor; asta insa nici chiar sie nu si-o spunea. Ziua intreaga ea era unde se afla Bujor; mereu voia sa vorbeasca cu el si totdeauna, cand il intalnea, il ferea din cale, pentru ca nu stia ce vrea sa-i zica. Cateodata apuca un gand, iesea anume la Bujor si iarasi intra. Totdeauna gandul, in urma, ii parea fara de inteles. ii placea ca Bujor vrea sa mearga; pentru lumea asta nu ar fi voit ca el sa ramana; si totusi, adeseori, fata i se aprindea de manie, gandind ca el chiar se duce. Iara cand Bujor a plecat, Ileana nu s-a putut rabda sa nu se sfadeasca, acuma intaia oara, cu Marta, sfada nu pentru fratele Martei, ci pentru ca Marta n-a inchis usa cum se cade. Asa sunt femeile: se sfadesc foarte usor. E vorba veche ca babele batrane si fetele de maritat sunt suparacioase. insa Ileana tot numai pe taica-sau era suparata. ii parea om cu inima neagra, desi prea mult tinea la el. Zisese ca Bujor e sluga, si pentru asta nu-l putea ierta.
La crucea din sat - Capitolul 01
La crucea din sat - Capitolul 02
La crucea din sat - Capitolul 03
La crucea din sat - Capitolul 04
La crucea din sat - Capitolul 05
Aceasta pagina a fost accesata de 7059 ori.
