Padureanca - Capitolul 12
de Ioan Slavici
12.
Trebuie sa se si supere omul cateodata: altfel ori se cloceste, ori prinde mucigai.
Aceasta era vorba cu care-si sfarsea popa Furtuna toate supararile.
Des-de-dimineata era la Curtici, si nu venise ca sa-si ieie secetatorii; acestia puteau sa mearga si singuri, caci era acasa preuteasa si ea se pricepea la treburile gospodariei mai bine decat dansul. El era popa si trebuia sa-si caute de popie; a venit cu patrahir, cu molitvelnic si odajdii, ca sa slujeasca si el mortul de la casa lui Busuioc, fiindca Busuioc ii era cumnat si casele lor erau una si aceeasi casa.
Busuioc il stia pe cumnatu-sau si n-avea de ce sa se mire; simti cu toate aceste ca-l trece un fel de junghi prin inima cand il vazu dandu-se jos din caruta.
Ca nealte dati, popa se dete asezat, iar nu pe sarite, la pamant, apoi se scutura de prav si-si potrivi hainele pe trup, ba tropoti chiar cu picioarele, ca sa-si curete incaltamintea, ceea ce el nu facea decat la scarile vladicului poate. Busuioc se uita ingrijat la el, dar nu numai ca nu-l intreba despre cele petrecute, ci ar fi voit sa-l roage ca deocamdata sa nu-i spuie nimic. Avea destule pe capul lui.
insa popa Furtuna nu era omul care tace cand are ceva de spus.
– Nu ti-am spus eu?! grai el cam rastit dupa ce se vazu in casa.
– Ce mi-ai spus cumnate? intreba Busuioc fricos.
– A intrat holera si la noi, raspunse popa. Ieri au murit doi, si astazi o sa mai moara cativa.
Busuioc ramase catva timp inlemnit.
Sa puna caii la caruta, sa-i incarce pe oameni si sa-i duca de unde-i luase: acesta era gandul care-l cuprinse mai-nainte de toate.
insa ar fi trebuit sa ieie o hotarare ca sa o poata face aceasta, si acum, cand il avea pe Pupaza mort in casa si astepta s-o mai vada si pe Simina plecand, el nu mai putea lua nici o hotarare. si chiar daca ar fi putut, nu l-ar fi lasat popa, carea avea douazeci de lanturi de pamant, pe care voia sa le secere cat mai curand, ca sa nu-l apuce toiul holerei cu ele in camp.
– Cum socotesti tu; ce vrea Dumnezeu, grai Busuioc, si ei nu mai vorbira despre aceasta.
Aveau si ei alte treburi.
Vazandu-l pe Busuioc de tot muiat, popa si Vica se intreceau a umbla in voile lui: Vica staruia sa-l mute pe mort in casa cea mare, iar popa tinea sa-l prohodeasca septe preoti si sa-i sape groapa in mijlocul mormintilor. insa Busuioc ridica mereu degetul si zicea ca toate trebuie sa ramaie asa precum sunt. Caci daca nu face nici un rau, omul nu are de ce sa se mustre.
Iara Iorgovan sedea infundat in iatacul sau.
Strivit de gandul celor petrecute, el nu mai avea in el destula putere ca sa deie fata cu oamenii.
„Un ticalos, un nemernic!” asa-i zisese sluga, si putea sa i-o zica aceasta.
Asa steteau lucrurile cand Neacsu se gatea de plecare.
Oamenii pornisera incetul cu incetul la Socodor, si el ii vedea departandu-se intr-un sir lung spre marginea satului.
Trebuia sa plece si el, si neaparat ca pleca, insa parca uitase ceva.
Simina sedea pe busteanul de la coltul casei si nu se misca.
il vazuse pe popa dandu-se din caruta, o vazuse pe Vica scoasa oarecum din ale ei, il vazuse pe Busuioc de tot muiat cum era, il vazuse si pe Iorgovan intorcandu-se cu ochii in pamant de la grajd, vedea intreaga aceasta casa invrajbita si nu putea sa se miste din loc, nici sa inteleaga incapatanarea tatane-sau.
Neacsu de mult acum isi rupsese gandul de a o mai face sa plece cu el, dar simtea ca in curand ea va pleca in urma lui.
si daca totusi nu ar fi plecand?! El nu putea totusi sa-si ridice desagii de la pamant.
si totusi el trebuia sa plece cat mai neintarziat, chiar acu sa plece, pentru ca sa nu sa poata impaca cu omul ce-i desparte.
si daca totusi se impaca?!
„Atunci eu nu mai am fata!” rasuna lung in sufletul lui.
Nu! nu! el va avea fata, si fata lui era a lui.
„Cum ii va fi data!” grai el indreptandu-se. Ea are dreptate: cand stii ca moartea poate sa te ajunga in tot ceasul, nu trebuie sa-ti calci pe inima. si asta o stie omul.
El se departa spre casele slugilor, ca sa-si ieie ziua buna de la sofron.
– Noroc sa-ti deie Dumnezeu, ii zise el intinzandu-i mana.
sofron stranse mana si o tinu lung in a sa, ca si cand ar fi voind sa-l opreasca, ca sa-i mai spuie ceva.
Caci avea ce sa-i spuna, fiindca sluga popii ii soptise-n taina o vorba.
– Care va sa zica te duci la Socodor? intreba el.
– Ma duc, raspunse Neacsu.
– Uite! – grai sofron, tiindu-l mereu de mana – stii ca la Socodor au murit mai multi oameni de holera?
Neacsu isi scoase mana dintr-a lui si ramase inaintea lui catva timp drept, inalt si cu fata uscata.
– Mai da-mi si o lumanare! grai el apoi.
sofron se-ntoarse in casa si-i aduse un colac si o lumanare, caci colac si lumanare de ceara se dau de pomana la morti, colacul pentru zilele vietii si lumanarea pentru ceasul mortii.
– Dumnezeu sa ierte! grai batranul primind colacul.
– Dumnezeu sa primeasca! ii raspunse sofron.
Puindu-si apoi lumanarea-n san, batranul se duse cu colacul in mana la fiica-sa.
– Du ma duc, fata mea, ii zise el.
Simina se ridica, ii potrivi desagii pe umar, apoi iesira impreuna la ulita mergand tacuti, el inainte, iara dansa ceva mai in urma lui.
Cand ea se pleca sa-i sarute mana, el ii saruta crestetul apoi ii lua capul intre mani si se uita fericit in fata ei.
– si daca s-ar intampla sa-ti fie greu de ceva, ii zise el, sa-i spui baietului astuia si sa nu-ti fie greu de dansul.
– stiu, taica, ii raspunse ea.
Dup-aceea Neacsu se departa cu pas iute ca sa-i ajunga pe ceilalti, iar Simina ramase privind in urma lui si asteptand ca el sa se mai uite o data inapoi; el insa se ducea drept in calea lui si s-a dus pana ce nu s-a perdut din preajma vederilor ei, lasand-o pe dansa razemata de stalpul de la poarta casei lui Busuioc bogatoiul.
Padureanca - Capitolul 01
Padureanca - Capitolul 02
Padureanca - Capitolul 03
Padureanca - Capitolul 04
Padureanca - Capitolul 05
Padureanca - Capitolul 06
Padureanca - Capitolul 07
Padureanca - Capitolul 08
Padureanca - Capitolul 09
Padureanca - Capitolul 10
Padureanca - Capitolul 11
Padureanca - Capitolul 12
Padureanca - Capitolul 13
Padureanca - Capitolul 14
Padureanca - Capitolul 15
Padureanca - Capitolul 16
Padureanca - Capitolul 17
Padureanca - Capitolul 18
Padureanca - Capitolul 19
Padureanca - Capitolul 20
Padureanca - Capitolul 21
Padureanca - Capitolul 22
Aceasta pagina a fost accesata de 2535 ori.
