Boierul si Pacala
de Ioan Slavici
Odata, Pacala statea la marginea unei paduri. Deodata vede o trasura venind spre el. Repede se scoala, ia un trunchi mare de copac, si-l ridica drept in sus. in trasura era boierul, cucoana si vizitiul, care mana caii. Boierul, vazand pe Pacala, spuse vizitiului sa opreasca trasura:
– Buna ziua!
- Pacala raspunde:
- Multamim!
- Dar ce faci aici?
– D-apoi, cucoane, ia, am pus si eu lemnul ista sa se hodineasca olecuta, ca apoi il duc acasa. Da' dumneavoastra unde va duceti?
– Eu am auzit de unul Pacala, care pacaleste oamenii, si ma duc sa-l gasesc, sa ma pacaleasca si pe mine. Pacala ii zice boierului:
– Nu te mai duce, cucoane, ca eu sunt Pacala. Dar acum nu pot sa va pacalesc, ca am uitat pacalitorul acasa. Dati-va jos din trasura, sa-mi aduc pacalitorul. Dumneavoastra, cucoane, tineti lemnul ista bine, sa nu se clatine, ca eu vin indata.
Cand boierul tinea cat putea trunchiul sa nu se clatine, Pacala se sui in trasura si pleca. Se face noapte, si Pacala nu mai vine. Stau asa toata noaptea si a doua zi dupa-amiaza.
Numai ce trece un om.
– Buna ziua! zice omul.
– Buna ziua! ii raspunde boierul.
– Dar de ce stati dumneavoastra acolea?
– Asteptam sa vina Pacala de-acasa cu pacalitorul, sa ne pacaleasca. Mi-a spus ca vine degraba cu trasura, si nu mai vine.
Atunci omul spune boierului:
– D-apoi, cucoane, nu-i destula pacaleala asta, ca s-a dus cu trasura si cu cai cu tot?
Si asa ramase boierul pacalit si fara trasura.
Boierul si Pacala
Aceasta pagina a fost accesata de 6738 ori.
